Biserica evanghelica din Harman

Biserica evanghelica din Harman

Biserica evanghelica din Harman se afla in comuna cu acelasi nume din judetul Brasov, Transilvania, afata la circa 10 km de municipiul Brasov. In germana, localitatea se numeste Honigberg, insemnand "Muntele mierii". Nu se cunoaste data exacta a infiintarii asezarii Harman, insa intemeierea si popularea localitatii cu colonisti germani, atribuita initiativei ordinului cavalerilor teutoni, poate fi fixata cu aproximatie intre anii 1213-1225.

Istoria cetatii Harmanului se leaga de ordinul teutonilor, prezent in Tara Barsei in primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Rasnov sau Sanpetru. Prima atestare documentara a asezarii este, insa, la 15 ani dupa alungarea teutonilor, asa cum se citeste in documentul de la 21 martie 1240 prin care regele Bela al IV-lea al Ungariei spune "am hotarat sa daruim sfantului si venerabilului convent al manastirii cistercienilor, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face in fiecare an pentru folosul obstesc, al capitulului intregului ordin, unele biserici din Barsa in partile Transilvaniei, si anume cetatea Feldioara, Sinpetru, Harman si Prejmer cu toate veniturile, drepturile si cele ce tin de ele".

Invazia mongola din primavara anului 1241, a afectat in mod deosebit Transilvania, trupele acestora atacand si pustiind atat asezarea cat si biserica din Harman, mentionata documentar cu un an inainte. Probabil ca in 1240, cand a fost preluata de cistercieni, bazilica romanica cu trei nave era in constructie. Se pastreaza din aceasta etapa majoritatea elementelor de constructie.

Interiorul bisericii este destul de heteroclit, astfel ca pe langa elementele cisterciene (ferestrele cu patru lobi traforati de deasupra celor in arc frant) se conserva si o serie de elemente din diverse perioade.

Nava centrala, initial tavanita, a fost boltita in 1595, dupa un incendiu care a devastat atat comuna cat si cetatea. Colateralele erau initial boltite in cruce, iar arcul triumfal semicircular a fost transformat in arc frant o data cu boltirea navei.

Corul pastreaza bolta initiala in cruce fara nervuri, iar absida acestuia este acoperita cu o semicalota. Initial, corul era flancat de doua capele cisterciene menite rugaciunii si ispasirii calugarilor, dar in secolul al XV-lea capela nordica a fost transformata in sacristie.

Capela sudica poarta o frumoasa bolta in leagan impodobita cu bifore. Sacristia este boltita in leagan cu penetratii si nervuri din teracota. Acestea urca de pe console in forma de capete de barbati cu mustata si femei cu gura intredeschisa. Vizibila astazi doar fragmentar, pe peretii longitudinali ai navei, dar si pe cel rasaritean, fresca acoperea intreaga biserica pana imediat sub tavan.

Portalul principal se afla pe fatada vestica realizat in stil gotic tarziu. In luneta acestuia este pictat pe un fond albastru-cobalt un simbol al sacrificiului, pelicanul care isi hraneste puii cu propriul sange.

In secolul al XV-lea comunitatea a avut o tentativa de a transforma bazilica in stil gotic, insa lucrarile nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotnita, care cu cei 32 de metri ai sai devenea cel mai inalt din Tara Barsei. La parter, turnul-clopotnita se prezinta ca un portic boltit in cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nise cu metereze, ca si urmatorul, clopotele aflandu-se la nivelul al cincilea, unde biforele cioplite intr-un monolit apartin vechiului turn de secol XIII. Nivelurile superioare au fost adaugate doua secole mai tarziu si sunt construite din tuf calcaros. Pana in secolul al XVIII-lea, turnul avea coridorul de aparare.

Un element interesant il constituie orologiul cu un singur aratator care indica orele si care dateaza din secolul al XVI-lea.

Un element pitoresc al bisericii este constituit de camarile de provizii ridicate deasupra colateralelor si scarile lor mobile.

Actuala biserica din Harman, o bazilica compusa din trei nave, fiecare dintre acestea constituita din cate trei travee, dotata cu o absida semicirculara la baza si poligonala in zona superioara, a fost edificata in doua faze de constructie.

In prima faza de executie, care ar putea fi datata in prima jumatate a secolului al XIII-lea, a fost ridicata partea estica a bisericii, urmand ca in a doua etapa sa sa fie ridicat turnul impunator de pe fatada vestica si portalul cu arhivolta in arc frant. Incepand cu sfarsitul secolului al XV-lea in jurul bisericii a fost ridicata o puternica cetate de refugiu. Zidul de incinta al cetatii are o forma ovala, fiind inalt de 12 metri si intarit cu sapte puternice turnuri de aparare, unele dotate cu orificii pentru turnarea de smoala topita asupra asediatorilor.

Fortificatia care inconjoara biserica este formata dintr-un triplu cordon de curtine concentrice. Zidul exterior, mai scund, cu o inaltime de doar 4,5 m era menit sa apere baza incintei. In acelasi timp, stabilea limita santului cu apa care inconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care incercuia santul cu apa nu se mai pastreza. Zidul interior, inalt de 12 metri, era prevazut cu sapte turnuri devansate. Intreaga incinta era acoperita cu un coridor de aparare, care comunica cu toate turnurile. Pentru ca in nord era o zona mlastinoasa, zidul cetatii are o inaltime mai mica. In fata intrarii se afla o barbacana prevazuta cu doua herse, iar deasupra ei se afla turnul macelarilor. Spre mijlocul secolului al XVII-lea a fost ridicata cladirea cu gangul scund de intrare.

In anul 1552 voievodul Moldovei a asediat cetatea Harman fara succes. In 1421 cand turci invadeaza Tara Barsei, cetatea este asediata si incendiata, turcii distrugand si provocand mari pagube bisericilor fortificate. O noua invazie turceasca in Tara Barsei are loc in anul 1432. Pe langa numeroasele invazii, comunitatea din Harman a suferit si de pe urma epidemiilor si catastrofelor naturale: 5 epidemii de ciuma, 4 perioade de inundatii, 2 incendii si altele asemenea. Alaturi de interesanta arhitectura, pictura isi spune si ea cuvantul. Pe langa fragmentele de pictura din interiorul bisericii sau din ambrazurile ferestrelor, un important ansamblu de pictura se gaseste intr-o capela din turnul de est. Pictura de aici, realizata intre anii 1460-1479, a fost acoperita cu var dupa Reforma si curatata in anii 1920.

Iconografia acestei picturi se remarca printr-o remarcabila sinteza intre pictura apuseana si cea bizantina. Tema dominanta a acestui ansamblu este Judecata de Apoi. Alte scene sunt legate de viata Fecioarei Maria, dar apar si figuri de sfinti apostoli si Rastignirea lui Iisus.