Brasov:Rezervatii naturale si Arii protejate

Muntele Tampa
Tampa se inalta la circa 400 m deasupra orasului Brasov. Rezervatie naturala ce se intinde pe o suprafata de 150 ha, Tampa este si singura rezervatie peisagistica din judetul Brasov. Aici au fost descrise pentru prima data doua endemisme (specii care traiesc numai intr-un anumit teritoriu) romanesti: crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) si obsiga barsana (Bromus marcensis). Pe versantul nordic se intinde o padure deosebita, formata din mai multe specii de valoare ornamentala si stiintifica, cum ar fi fagul, carpenul, stejarul, teiul, ulmul de munte, frasinul, laricele, pinul etc. Versantul sudic, care este puternic insorit si mai uscat, adaposteste ochiuri de stepa in care incercarile de plantare cu arbori au dat gres in mare parte. De asemenea, Tampa adaposteste multe specii de pasari, mamifere si insecte (aici s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din tara noastra).

Gradina Dendrologica din Brasov
Apartinand Facultatii de Silvicultura si Exploatari Forestiere Brasov, este declarata zona protejata pe o suprafata de 1 ha. Pe langa toate aceste rezervatii, mai sunt propuse ca arii protejate Pestera Comana si Stejarul Secular din Fagaras (in curtea liceului Radu Negru Fagaras).

Rupea

Rezervatia Stanca de Bazalt de la Rupea
Se afla la marginea estica a Podisului Hartibaciului, la cca. 66 km de Brasov, in partea central nordica a judetului.
Cai de acces: pe DN 13 Brasov- Sighisoara, pana la km 66, in centrul orasului Rupea, de aici se poate urca pe un drum de acces dupa cca 500 m atingandu-se altitudinea de 579 m;
Suprafata ivirii de bazalt este de aproape 5 ha dar impreuna cu sedimentele ce acopera bazaltele, zona tampon se ajunge la un areal de 9 ha.
Stanca Bazaltica de la Rupea - Punctul cel mai vestic de aparitie a bazaltelor din Muntii Persani se gaseste izolat in plina zona de aparitie a formatiunilor tertiare ale Bazinului Transilvaniei.
Rezervatia se afla situata pe un relief colinar rezidual (stanca de bazalt) a carui suprafata se suprapune in rest pe formatiunile sedimentare marginale ale Podisului Hartibaciului. Bazaltele sunt compacte si nu au produse piroclastice.

Rasnov

Cheile Rasnoavei
Din varful Postavarului (1799 m) catre vest-sud-vest coboara o creasta din stanca alba, calcaroasa, a carei imagine este familiara localnicilor. Creasta sfarseste abrupt in Cheile Rasnoavei (Rasnovului) si apare pe harta turistica sub numele de Muchia Cheii. In impresionantul perete din Cheile Rasnoavei - malul drept - s-au stabilit mai multe trasee alpine, dintre care cele mai cunoscute sunt Santinela Cheilor si Surplombele de Aur. Alaturi de aceste trasee, in Cheile Rasnovei au aparut si alte trasee care pot fi cu usurinta reperate, fiind marcate foarte vizibil cu vopsea, aplicata pe stanca.
Cheile Râşnoavei este zona ideala pentru a practica apinismul, calaria, bungee jumping-ul sau pentru plimbari si picnic-uri in mijlocul naturii.
Din chei pana la cabana Poiana Secuilor, pana la cabana Trei Brazi, pana in Poiana Brasov sunt 3 trasee: unul prin Rapa Dracului, care este foarte frumos si mai scurt, al doilea prin Valea Lunga, si al treilea prin Groapa de Aur.
Pe stanci sunt trasee amenajate pentru alpinisti, se poate sari cu coarda elastica, se poate da cu tiroliana sau se poate escalada - chiar daca nu ai experinta.

Sacele

Asezarea fortificata de la Bunloc
Epoca Bronzului este un mileniu de glorie al Europei (2100-1100 i.e.n.), urmare a miscarii indo-europenilor si este incununare a trecerii definitive de la matriarhat la patriarhat. In acest mileniu a aparut Arta Razboiului, s-a conturat Mitul Eroului si Cultul Stramosilor, s-au structurat legaturi socio-economice care aveau sa dainuie mai mult sau mai putin schimbate pina in modernitate.
Cele doua focare europene ale epocii bronzului au fost: Mediterana (cu Creta, Peloponez, vestul Anatoliei) si Transilvania. In aceasta era stabila, dominata de efervescenta culturala sustinuta de comertul dezvoltat intre centrele de putere dar si de violenta elaborata - pe baza codului onoarei si memoriei patriliniare, autoritatea administrativa-militara-sacerdotala era focalizata si radia din asezarile fortificate de resedinta.
Analiza comparata a celor doua focare de civilizatie pe linia conceptiei defensive, a relevat si in acest caz primatul esteticii in Mediterana si al eficientei in Transilvania. Daca fortificatia monumentala din Mycene era dificil de cucerit, cea din Bunloc era dificil de asediat; daca la Mycene te avantajeaza ca aparator, zidurile iscusit ridicate, in Bunloc te avantajeaza terenul. Daca la Mycene zidurile sunt ciclopice, la Bunloc suprafata este - cu perimetrul vital ce inchide o suprafata de 80ha si perimetrul strategic cu o valoare dubla.
Tactic, Bunlocul are un avantaj: dupa strapungerea perimetrului vital, lupta se poate continua prin hartuire in masivul Piatra Mare si se poate reveni cu o contraofensiva de succes. In cazul fortificatiilor clasice de acropola, lupta se incheie pentru aparatori cand cei care ataca au intrat in cetate. Acest tip de fortificatie si conceptie mai sunt intalnite intr-un singur loc din Iudeea antica, la Gamala. In acest loc din Iudeea, Vespasian a fost cel mai aproape de moarte dar ingeniozitatea si masina de razboi romana au invins.
Amploarea lucrarilor de fortificatie si conceptia tactica din Bunloc, sugereaza o aparare sustinuta de minimum 3000 de combatanti- fapt ce se rasfrange asupra numarului populatiei generale din zona si justifica incadrarea Bunlocului in categoria Asezarilor Fortificate de Resedinta. Daca Bunlocul a fost cucerit, aceasta s-a intamplat fie sub presiunea a minim 10.000 de combatanti, fie sub asediul cu mijloace si tactici mult avansate.
Iata cum prin descoperirea din Martie 2005 a Bunlocului ca Zona de Interes Arheologic ne aflam astazi in situatia de a pune in valoare dupa modele verificate si functionale in Vest, una dintre cele mai puternice si complexe fortificatii ridicate acum 3.500 ani in Europa Epocii Eroice- descrisa de Homer.

Poiana Angelescu - Se afla un restaurant amenajat in stil traditional, este locul unde au loc sarbatori locale, constituind de asemenea un loc de recreere adecvat;
- Bunloc – parapanta
- Cascada Tamina

Cascada si canionul “7 scari” – 120 m diferenta de nivel, a doua ca lungime din Europa, dar ca pitoresc prima, formata din 7 cascade succesive – Muntii Piatra Mare.

Cascada Tamina 30 m diferenta de nivel, situata in M. Piatra Mare.

Pestera de gheata accesibila turistilor aprox. 30 m se afla in masivul Piatra Mare.

Cascada “Dracului” situata pe Valea Dracului in masivul Piatra mare.

Masivul Piatra Mare
Face parte din Munţii Bîrsei, localizaţi în sudul depresiuni. Braşov, în cadrul Carpaţilor de Curbură (Harta Muntii Piatra Craiului este Cuprins in Harta DIMAP Cinci munti din Curbura Carpatilor.
Înălţimile cele mai mari sînt în partea sudică: vîrful Piatra Mare (1.843 m) şi platoul care se prelungeşte spre sud-est spre Coada Pietrei Mari. Platoul Pietrei Mari se continuă spre nord printr-o culme centrală despărţită, prin mai multe înşeuări, în culmi secundare: Piatra Mică (1610 m), Gîtul Chivei (Chibei,1639 m), Bechia, Bonlocul.
Cheile Văii Şapte Scări şi ale Văii Pietrei Mici, în lungul cărora sînt întalnite cascadele "Şapte Scări" şi Tamina, constituie unele dintre principalele atracţii turistice ale masivului. Sub culmea Gîtul Chivei, în baza unui abrupt de cîteva zeci de metri, este Peştera de Gheaţa, dezvoltată pe fisură verticală în masa calcarelor. În lungul traseului care coboară de la peşteră se trece pe lîngă un abrupt spectaculos cuprinzînd numeroase microforme carstice. Pornind de la Dîmbu Morii în drum spre cabana Piatra Mare poate fi admirat abruptul sălbatic al Prăpastiei Ursului.
Principalele căi de circulaţie sînt situate în lungul văii Timişului: drumul naţional şi calea ferată Bucureşti - Braşov, sectorul Predeal - Braşov, Latura nordica a masivului este mărginită de drumul naţional 1A care se desface din drumul naţional numărul 1, străbate oraşul Săcele şi se îndreaptă spre Vălenii de Munte, prin pasul Bratocea. In vest se află drumul forestier din lungul Văii Gîrcinului, care prezintă o ramificaţie pe Valea Ramura Mică.
Singura cabana de altitudine in Masivul Piatra Mare este Cabana Piatra Mare recent (re)construita de catre Societatea Carpatina Ardeleana (EKE) Sacele (alt. 1630 m) si este situată pe un mic platou ondulat, la nord-est de vîrful Piatra Mare, în poiana Şura de Piatră. Capacitatea de cazare este de aproximativ 20 de locuri.

Zarnesti

Masivul Piatra Craiului
Masivul Piatra Craiului, adeseori Munţii Piatra Craiului, doar Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanţ muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaţilor Orientali, dar care aparţine lanţului Carpaţilor Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora.
Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului este foarte deosebit geologic şi morfologic de masivele şi grupele muntoase înconjurătoare, Munţii Leaota, Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş şi Munţii Iezer-Păpuşa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, Crai-ul, cum este adesea alintat, este o "lamă" tăioasă şi abruptă de roci metamorfice, în special roci calcaroase, lungă de aproximativ 24 - 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, şi lată de aproximativ 6 - 8 km, pe direcţiile perpendiculare corespunzătoare.
Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut şi ca Piscul Baciului, având 2244 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2000 de metri altitudine. Masivul Piatra Craiului se remarcă prin impunătoarea creastă calcaroasă cu o lungime de aproximativ 25 Km, specii unice în lume de floră şi faună, unele dintre ele, aşa cum ar fi Garofiţa Pietrei Craiului fiind faimoasă. O parte a lanţului este inclusă în Parcul Naţional Piatra Craiului. Masivul oferă drumeţilor trasee în lungul şi de-a curmezişul abrupturilor sau pe cunoscuta creastă principală.

Arii protejate

Arii protejate:

Muntii Piatra Craiului – Parcul National Piatra Craiului

Masivul Piatra Craiului se gaseste la marginea de vest a depresiunii Barsei, fiind format dintr-o impresionanta coama muntoasa de calcar cenusiu, lunga de 22 de km. Piatra Craiului Mica este ocrotita pe portiunile stancoase de deasupra padurii, in aceste zone culegerea oricarei plante este interzisa.
Parcul National Piatra Craiului a luat fiinta in anul 1938, are o suprafata de 14.800 ha. Avem:
-Rezervatia Peretele Vestic
-Rezervatia Piatra Mica
-Rezervatia Prapastia Zarnestilor
-Rezervatia Hornurile Grindului - Muchia Lunga

Se cunosc in acest parc 1000 de specii si 123 subspecii de plante superioare (32% din totalul tarii) din care 53 specii endemice (41% total tara) garofita Pietrei Craiului remarcandu-se prin gingasie si frumusetea ei. La fel de bogata si diversificata este si fauna, in cadrul careia amintim Viperaberus, Cocosul de Munte, Capra Neagra. Aici se deruleaza Proiectul Carnivorelor Mari din Carpati ce are ca obiectiv mentinerea viabila a populatiei de lupi, ursi si rasi, cat si a habitaturilor pe cuprinsul Carpatilor Romanesti.
In Masivul Piatra Craiului se gasesc si numeroase monumente:
-Monumentul Natural Coltii Chiliilor
-Monumentul Natural Acul Crapaturii
-Monumentul Natural Padina Inchisa - Orga Mare
-Monumentul Natural Turnurile Dianei
-Monumentul Natural Zaplazul
-Monumentul Natural Cerdacul Stanciului
-Monumentul Natural Cerdacul de sub Varful Grindu
-Monumentul Natural Vladusca
-Monumentul Natural Pestera Mare
-Monumentul Natural Zidul lui Dumnezeu
Acces: Soseaua DN 73A Predeal - Zarnesti si din DN73 Bran- Campulung.

Comana

Pestera Comana(sau Pestera din Poiana Manastirii) este arie naturala protejata de tip speologic.

Speologia – stiinta care se ocupa cu studiul complex al pesterilor, geologic, geomorfologic, hidrogeologic, microclimatologic. Se cerceteaza de asemenea unele activitati umane din pesteri si posibilitatile utilizarii lor turistice sau terapeutice.

Pestera Comana, este situata in partea centrala a Muntilor Persani, amonte de satul Comana de Sus, jud. Brasov.

Cai acces: D.N. 13, Brasov – Sighisoara, pe D.J. 104 pana în comuna Comana de Jos, de aici pe D.C. 19 pana in satul Comana de Sus, iar de acolo pe drumul forestier ce insoteste paraul Comana.

Pestera Comana constituie drumul subteran al paraului ce isi aduna apele de pe platoul suspendat aflat la sud de Muntele Pestera.

Pestera cuprinde un sistem de galerii dispus pe trei nivele, avand o dezvotare pe cca. 2500 m si o denivelare de 70 m (-40):

- Galeria Activa, dimensiuni reduse, tavane innecate, cascade, urcand prin Hornul Mare se ajunge la Galeria Zanelor, bogat concretionat si in Galeria Emilia, unde se gasesc primele macrocristale de calcit (5 – 7 cm lungime);

- Primul nivel fosil, duce la Sala Bradului, remarcabila prin prezenta unei stalagmite albe, imaculate inalta de 4,5 m, a scurgerilor parietale masive si a bazinelor cu cristale sub forma de braduti. Acest nivel se termina in Sala Catedralei, in a carei parte superioara s-au format coloane, stalagmite si gururi. Aici apar si primele helectite;

- Al doilea nivel fosil, la care putem ajunge prin Sala Stafiei, sau prin Sala Uriasilor, il constituie Galeria cu Excentrite (Galeria Comorilor), galerie cu latimi de pana la 14 m si inaltimi de 8 – 10 m, constituie partea cea mai bogat concretionara a pesterii. Aici se gasesc speleoteme, numeroase Stilolite, cu lungimi pana la 1,5 m, translucide si Crstalictite (helictite, excentrite), cu diametrul cuprins intre 0,5 – 10 mm, sub forma de manunchiuri, compuse din cristale albe, foarte contorsionate, sau sub forma unor baghete lungi de pana la 13 – 15 cm, care cresc intr-un plan oblic deasupra orizontalei de 450. Tot aici apar Cristale de Aragonit, sub forma unor ace de 3 – 5 cm lungime, Plansee Suspendate, Scurgeri Parietale masive, coloane, stalactite si stalagmite, draperii, Bazine cu Coloane de Calcit, etc.

Sub raport biospeologic, Pestera Comana se remarca prin prezenta amfipodului acvatic hipogen – Niphargus andropus si a liliacului troglofil sin specia Myotis myotis.

Conform Ordinului 850/2003, rezervatia Pestera Comana a fost data in custodie, clubului de speologie SILEX BRASOV (www.silex.go.ro). Din activitatea membrilor clubului, privind Pestera Comana, enumaram:

· Prima data se intra in pestera in anul 1981, o data cu secarea naturala a lacului de la intrare;

· Intre anii 1981-1982, au loc actiuni de explorare, culminate la sfarsitul anului 1982 cu ridicarea primei harti de pestera;

· Castigarea premiului “EXPLORATORII “ de catre membrii clubului C.S. Silex, la editia din 1982 a manifestarii nationale SPEOSPOR, pentru cea mai mare descoperire speologica a anului;

· Explorarea continua pana in anul 1994, in acest timp fiind descoperite salile Comorilor si Uriasilor;

· In anul 2004 reincep lucrarile de explorare in continuare a Salii Catedralei si ridicarea topografica a hartii galeriilor explorate.

La aceasta pestera se ajunge greu, este inchisa, iar parcurgea ei este foarte dificila si plina de “capcane”, prezinta multe pasaje foarte inguste a caror trecere o poate face doar cei cu un fizic “mai subtire”, bine antrenati, cu echipament corespunzator si obligatoriu insotiti de cel putin unul din custozii pesterii – membru al Clubului speologic – Silex Brasov.

Dopca

Pădurea Valea Bogăţii

Este o rezervatie geologica in Muntii Persani (intre Hoghiz si Maierus pe 17 km).

Formata in special din fagete adaposteste o fauna bogata, fiind insa si teren de vanatoare cu regim de rezervatie cu un fond cinegetic impresionant, cabane de vanatoare si izvoare naturale.

Este domeniu public al comunei Hoghiz in proportie de 60% si rest doemniu privat.

Padurea este strabatuta de o vale denumita "Valea Bogatii" si de soseaua nationala DN13 pe o lungime de 25 km.

Rezervatia Cotul Turzun

Este situata în bucla de 9 km pe care o face Oltul dupa iesirea din defileul Racos, ca sa ocoleasca pintenul de bazalt al Dealurilor Turzun si Harham (cele mai apropiate localitati sunt Mateias, Dopca, Bogata Olteana si Hoghiz). Padurea Turzunului de pe malul drept al Oltului este formata din stejari seculari, fagi si molizi, în care cuibareste o ornitofauna variata. In partea de vest a buclei sunt bolti, hatisuri de salcii si rachite, stufarisuri, alimentate primavara de inundatiile Oltului. Printre speciile de interes stiintific si vanatoresc care traiesc aici se numara: rata salbatica (Anas plathyrhynchos), rata mica (A. crecca), rata caraitoare (A. querquedula), rata fluieratoare (A. penelope). In pasaj trec rata cu frigare (A. acuta), gîrlita (Anser alblfrons), garfita mica (A. erythropus), sitarul (Scolopax rusticola), becatinele (Gallinago gallinago) etc. Scorburile salciilor si stejarilor de pe malul Oltului adapostesc vara porumbei salbatici, turturele s.a. In paduri pot fi întalnite animalele tipice acestui etaj de vegetatie (huhurezul, cucuveaua, ciuful de padure, ciocanitorile, ulii, cerbi, caprioare, mistreti etc. Intreg teritoriul rezervatiei are destinatie speciala, nu se vaneaza individual, nu se defriseaza paduri pe ambele maluri ale Oltului si este interzis accesul.

Cheile Dopca

Se afla in extravilanul satului Dopca, avand o lungime de 10 km. Reprezinta o rezervatie geologica, geomorfologica, peisagistica si forestiera.

Paduri imense sunt strabatute de Valea Runcului, Valea Iadului, care se reunesc in Valea Mare, vale pe care exista Lacul de acumulare de apa potabila.

Acest lac asigura apa potabila pentru orasul Rupea, comuna Homorod, satele Dopca si Bogata.

Dumbravita

Arie de protectie speciala avifaunistica

Complexul Piscicol Dumbravita

Este cel mai important loc de concentrare a pasarilor de apa din judetul Brasov si unul din cele mai reprezentative din Transilvania, mai ales în migratie.

Cuprinde doua sectoare distincte: un lac de acumulare si un sistem de elestee piscicole si totalizeaza 414 ha.

Aici s-au identificat peste 150 specii de pasari. Dintre ele, câteva sunt incluse în directivele si conventiile internationale privind protectia faunei: buhaiul de balta, stârcul pitic, stârcul rosu, rata rosie, crestetul cenusiu, cârstelul de câmp etc.

Zona a fost numita "Delta Brasovului" sau "Delta dintre munti".

Sunt permise urmatoarele activitati in aria protejata: pescuitul sportiv de pe malurile nordic si sudic ale lacului de acumulare, observarea si studiul pasarilor, activitatile traditionale ale comunitatii (cositul, pasunatul cu bovine si cabaline etc.).

Sunt interzise: vanatoarea, pescuitul din barca, agrementul cu ambarcatiuni si sporturile nautice, pescuitul de pe malul vestic al lacului de acumulare, dinspre comuna Dumbravita, arderea vegetatiei (stuf, papura etc.), depozitarea resturilor si gunoiului menajer, camparea in perimetrul rezervatiei.

Adresa: Complexul Piscicol Dumbravita se afla în Depresiunea Bârsei, jud. Brasov, la 25 km N de Municipiul Brasov pe DN Brasov – Sibiu, spre comuna Dumbravita.

- Agro şi ecoturism, pescuit sportiv, vânătoare

Vad

Poiana cu narcise – Dumbrava Vadului

Satul Vad, comuna Sercaia.

Poiana cu narcise de la Dumbrava Vadului (394,9 ha) se gaseste in apropierea satului Vad, comuna Sercaia, intr-o padure de stejari cu arbori rariti, printre care se asterne un covor de iarba, caruia miile de flori de narcise rare ii alcatuiesc o perdea alb-stravezie, inmiresmand natura cu mirosul lor. Dumbrava este formata din exemplare rare de stejar, intre care, in lungul paraielorsi rovinelor, cresc Zalogul, plopul tremurator, Crusinul, s.a. Specia dominanta este narcisa. Perioada de inflorire a narciselor este luna mai (in preajma sarbatorii Sfintilor Constantin si Elena).

Acces: DN 73A si drum nemodernizat 5 km de la drumul national Brasov - Sibiu.

Persoana de contact: Cristinel Paltin - Primarul comunei Sercaia.

Harman

Rezervatia Dealul Lempes

Rezervaţia Ruşcuţa de primăvară - Dealul Lempeş:

Complexul Dealul Lempes se incadreaza in categoria rezervatiilor botanice. Acest complex constituie o componenta tipica a mediului natural original din Depresiunea Brasovului si are o valoare stiintifica de necontestat.

Rezervatia se gaseste pe teritoriul administrativ al comunelor Harman si Sanpetru, fiind amplasata pe Dealul Lempes, cunoscut si sub numele de Dealul Cetatii. Suprafata rezervatiei este de 274,5 ha. A fost inscrisa in lista zonelor naturale protejate, de interes national, sub numele Dealul Cetatii - Lempes.
Conditiile climatice sunt cele specifice depresiunilor, cu ierni geroase (media lunii ianuarie sub - 5 gr. C) si veri calduroase (peste 23 gr. C), atenuate oarecum de altitudinea mai ridicata a dealului.
Solurile predominante sunt cele brune-podzolite, mai groase in partea inferioara a versantului sudic si sud-estic.
Vegetatia reprezinta, prin asociatiile xerofile formate in postglaciar, acea componenta a mediului pentru care aceasta arie a fost declarata rezervatie naturala botanica.

Arboretul este bine dezvoltat pe toti versantii si este format din paducel, salba moale, salba raioasa, sanger, corn, lemn cainesc, alun etc.
Fauna este diversa, cuprinde si exemplare ocrotite de sorecar comun, acvila pitica si cerb.

Prejmer

Pădurea Prejmer

Este rezervaţie floristică şi forestieră situată la 20 km Nord-Est de oraşul Braşov, în raza comunelor Hărman şi Prejmer, pe DN 11. Se află la altitudinea de 500 metri şi se întinde pe o suprafaţă de 300 ha.

Pădurea de stejar, carpen, frasin, de la Prejmer împreună cu mlaştinile din jur, bogate in izvoare, constituie o interesantă rezervaţie naturală cu numeroase specii rare ca: laleaua pestriţă, coacăzul negru, bulbocii de munte, curechiul de munte, clopoţei şi garoafa de munte. Dintre păsările ocrotite amintim: vânturelul, şorecarul, corbul, striga şi huhurezul. Fauna este reprezentată de şopârle, vipere şi şerpi.

Purcareni

Aria naturala protejata ”Punct fosilifer Purcareni”

Rezervatia de la Purcareni se gaseste in S-E localitatii cu acelasi nume, in locul numit „Uluci”, unde se afla un bloc masiv de calcar, de aproximativ 200m. Aceasta contine o bogata fauna de corali si crustacee. Importanta acestui punct fosilifer consta in faptul ca reprezinta unul din rarele locuri din Carpati unde se observa atat de bine o formatiune de corali.

Mlastinile de la Harman, Prejmer si Stupini (Rezervatii naturale)

Suprafata totala 200 ha, a fost declarata rezervatie in 1962.

In depresiunea Barsei, la nord de Marele Cot al Oltului, in jurul localitatilor Harman, Prejmer si Stupini s-au format numeroase mlastini eutrofe, care adapostesc o flora (laleaua pestrita, bibilica) si o fauna rara cu numeroase relicte glaciare.

Prin pozitia ei in aria joasa a Tarii Barsei, Mlastina Harman este situata intr-un sector depresionar, traversat de cateva paraie (Husbav, Valea Morilor, Paraul de sub Coasta etc) si alimentata de numeroase izvoare reci (vara + 8,0 gr. C), ale caror ape au creat conditiile supravietuirii unor relicte glaciare.

Acces: DN 11 si Dj 103 - 18 km de la Brasov.

Microcanionul in bazalt de la Hoghiz; Comuna Hoghiz

Locul fosilifer Ormenis; Comuna Ormenis

Locul fosilifer Carhaga; Comuna Racos

Aceste rezervatii paleontologice, se gasesc in muntii Persani, la Carhaga si Garbova, la Ormenis, Purcareni, Vama Strunga (Bucegi). Rezervatia Carhaga se gaseste intre comunele Augustin si Racosul de Sus, fiind o mica valcea ale carei ape se varsa in Olt, la confluenta paraurilor Choives si Carhaga, unde se gasesc marne cenusii-albastrui foarte bogate in fosile animale. Acest fel de fosile s-a mai gasit numai in Crimeea.

Racos

Coloanele de bazalt de la Racos, Comuna Racos.

Rezervatie geologica si geomorfologica,se gasesc in apropierea garii Racosul de jos, intr-o zona unde au fost exploatate bazalte, ramanand ca o marturie a faimoaselor coloane. In profil se distinge evident o forma columnara de o rara frumusete, inalta de 10-15 m.

Coloanele de bazalt de la Racos, Comuna Racos

Bazaltele de la Racos (1,1 ha) reprezinta unul din principalele obiective turistice din zona. Rezervatie geologica si geomorfologica,se gaseste in apropierea garii Racosul de jos, intr-o zona unde au fost exploatate bazalte, ramanand ca o marturie a faimoaselor coloane. In profil se distinge evident o forma columnara de o rara frumusete, inalta de 10-15 m.

Vulcanul este un “mot” care se vede de jos din sat si care, la fata locului arata ca un “canion” - o mare excavatie dinamitata in conul vulcanic. Roca era folosita pe vremuri ca material de constructie.

Mandra

Rezervaţia naturală zona umedă "Turbăria Mândra"– in aceasta zona traiesc animale salbatice si se pot organiza “vanatori de fotografii”.

Sona

Piramidele de la Sona

Movilele sunt botezate de catre localnici ,guruieti", si sunt ridicaturi ciudate de pamant, inalte de cca. 20-30 de metri.

Piramidele de la Sona, dupa cum mai sunt numite movilele uriase de la marginea satului, au starnit multe dispute asupra originii lor, dar si datorita unor fenomene ciudate care au loc in zona. Satenii spun ca apa asezata la o anumita inaltime capata proprietati curative, iar carnea nu intra in putrefactie. Cele opt movile de pamant se inalta pe un deal de la marginea satului si sunt amplasate pe doua linii paralele. Unii mai spun ca guruietii aveau forme piramidale, dar vremea i-a erodat.

In jurul piramidelor s-au tesut mai multe legende. Batranii povestesc ca, pe vremuri, un urias ar fi trecut Oltul si si-a scuturat incaltarile de noroi exact pe locul unde se inalta guruietii. Intr-o alta poveste, piramidele au fost ridicate de turci, care atunci cand plecau spre apus, isi lasau din turbane pamantul adus de acasa. Surprize au avut si cercetatorii, care au comparat guruietii de la Sona cu tumulii in care erau ingropate capeteniile celte sau scite, mai ales ca aceste popoare au traversat si teritoriul Romaniei. In plus, arheologii au gasit in jurul piramidelor ceramica din epoca tarzie a bronzului si din perioada Hallstat. O ipoteza interesanta a fost lansata de un cercetator basarabean, care crede ca guruietii sunt niste vestigii dacice. Andrei Vartic sustine ca alte patru piramide asemanatoare exista si la marginea altor sate din Brasov, la Halmeag si Bunesti, iar daca se uneste pe harta locul unde exista guruietii cu varful Omu, se obtine un triunghi dreptunghic, cu unghiuri de 60 si 30 de grade. Un alt triunghi, mai mare, are in varfuri cetatea dacica de la Racos, varful Omu si cetatea dacica Sarmizegetusa.

Aria naturala protejata ”Punct fosilifer Purcareni”

Rezervatia de la Purcareni se gaseste in S-E localitatii cu acelasi nume, in locul numit „Uluci”, unde se afla un bloc masiv de calcar, de aproximativ 200m. Aceasta contine o bogata fauna de corali si crustacee. Importanta acestui punct fosilifer consta in faptul ca reprezinta unul din rarele locuri din Carpati unde se observa atat de bine o formatiune de corali.

Din centrul localitatii Purcareni se merge spre padure, se urmareste cursul unui tributar al raului Zizin pana pe un platou mai înalt (650-700 m) ce reprezinta glacisul de la poalele Muntelui Teliu din Clabucetele Întorsurii. Aici apare klipa calcaroasa ce reprezinta punctul fosilifer de la Purcareni.

Stanca calcaroasa de la Purcareni este unul din punctele fosilifere de prestigiu stiintific din judetul Brasov si chiar din tara ce a fost intens erodat.

Conform clasificarii UICN/ CMN, aceasta face parte din categoria rezervatiilor paleontologice, respectiv zona protejata din jurul unui punct fosilifer.

Rezervatia paleontologica se afla în comuna Tarlungeni, la est de localitatea Purcareni.

Proprietate de stat, stanca de calcar (klipa) razbate pe pasunea comunala în administrarea Primariei Tarlungeni.

Cariera de la Purcareni a fost deschisa în secolul XIX pentru exploatarea micului masiv ce formeaza klipa calcaroasa. Exploatarea a fost sistata în perioada 1950-1960 iar calcarele extrem de fosilifere au justificat declararea ei ca rezervatie naturala, pentru protejarea calcarelor de Stramberg.

Calcarele din Purcareni sunt considerate ca deosebit de reprezentative: un caz rar de recif coraligen. Rezervatia prezinta un dublu interes stiintific:

Paleontologic – pentru fauna fosilizata

Geologic – pentru modul în care a evoluat tectonica locala.