Leonidas a deschis o ciocolaterie în Braşov

Magazinul este situat in centrul istoric, pe str. Michael Weiss nr. 14. Investitia de la Brasov se ridica la aproximativ 35.000.

Leonidas este numarul 1 in lume la vanzari de ciocolata belgiana, cu peste 100 de tipuri de praline comercializate in peste 1400 de magazine din toata lumea.


Magazinul de la Brasov este cea de-a patra ciocolaterie din reteaua dezvoltata de omul de afaceri Ion Codreanu, incepand cu anul 2009. Antreprenorul mai detine propriul sau magazin in zona Dorobanti si francizele a inca 2 unitati in Bucuresti

(in zona Pipera-Tunari si ASE).In 2011, vanzarile de praline in cele trei magazine au atins aproximativ 7,5 tone in crestere cu aproximativ o tona comparativ cu anul precedent. Antreprenorul Ion Codreanu intentioneaza sa extinda afacerea si in alte trei mari orase din Romania: Cluj Napoca, Timisoara si Iasi.Dintre cele peste 100 de sortimente de praline comercializate de brandul belgian, printre preferatele romanilor se numara Gianduja - pralina pura din gama cu crema pralinata, Europe - ciocolata, crema ganache si rom din gama ganache, Manon Café Blanc - ciocolata alba pralinata cu crema de unt mocha si aluna intreaga din gama crema de unt.Pralinele Leonidas sunt realizate dupa metodele traditionale, folosind cele mai bune ingrediente: 100% unt de cacao pur pentru invelis, ingrediente naturale si proaspete, precum unt si smantana, delicatese precum cirese Morello din Périgord, migdale din Italia si nuci din Grenoble.





Ca la orice produs, si ambalajul face diferenta. Din acest punct de vedere, Leonidas este singura ciocolaterie din piata care ofera peste 40 de modalitati de ambalare tip cadou, de la cutii standard si pana la cele editie limitata.

Braşoveanul care i-a cunoscut pe Che Guevara şi Fidel Castro

Stefan Baciu

Poetul braşovean Ştefan Baciu, cunoscut mai mult în străinătate decât în ţară, a primit ceea ce merita – un muzeu memorial în casa în care a copilărit.
Casa Baciu conţine o bibliotecă cu 3.700 de volume şi peste 1.800 de manuscrise si documente, care au aparţinut nu numai poetului Ştefan Baciu, ci întregii familii. Stefan Baciu este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri şi al câtorva mii de articole şi studii în presa internaţională.
Ultimii 30 de ani din viaţă a trăit în Hawaii, unde a fost profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Honolulu.
Deschizător de drumuri. Clădirea de pe strada Gheorghe Baiulescu care adăposteşte muzeul memorial Ştefan Baciu a fost construită între anii 1930-1931. Tatăl poetului, profesor la liceul Andrei Şaguna, primise pământ pe acea pantă, un loc viran la vremea aceea, numit Lunca Plăieşului, pe care a construit o casă pentru familia sa. Ion Baciu îşi luase doctoratul la Budapesta şi era atestat ca profesor de germană, latină, română si maghiară. Împreună cu Michael Teutsch a elaborat primul manual de limba română pentru uzul minorităţilor din Transilvania.
A absolvit Şaguna. Fiul lui, Ștefan Baciu, născut la 29 octombrie 1918, urmează cursurile liceului „Andrei Saguna”, avându-i ca profesori, printre altii, pe Emil Cioran si Octav Şuluţiu. Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânăr" primește în 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundațiilor regale". După ce a absolvit dreptul, în București, unde a publicat în mai multe reviste de cultură, pleacă în Elveţia, în 1946 , cu soţia sa Mira, fiica unui lider ţărănist. La Berna, lucrează ca atașat de presă la Legaţia României.
Prieten cu Che Guevara şi Castro. Conştient de consecinţele instaurării regimului comunist în România, Ştefan Baciu nu se mai întoarce acasă. Ajunge în Brazilia, la Rio de Janeiro, unde a devenit redactor de politică internaţională la un important ziar. Drept urmare, călătoreşte mult prin America Latină, unde îl va cunoaşte pe revoluţionarul Che Guevara şi are pentru o vreme relaţii apropiate cu liderul cubanez Fidel Castro. În 1964, se stabileşte în Honolulu, Hawaii, unde va fi profesor universitar de literatură hispano-americană .
N-a uitat niciodată Braşovul. Locurile dragi din Braşovul natal apar foarte des evocate în versurile scrise chiar la zeci de ani după ce a murit. Vocea lui Ştefan Baciu citind din poeziile sale despre oraşul tinereţii a rămas imprimată pe bandă şi recuperată din Honolulu de sora lui. Ştefan Baciu se stinge din viață la Honolulu, pe 7 ianuarie 1993, la 75 de ani, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din București. A lăsat în urmă peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și 5000 de articole de presă. Cei care vor să afle mai multe despre poetul braşovean o pot face la Casa Ştefan Baciu“ de pe strada Gheorghe Baiulescu, primul muzeu memorial dedicat unei personalităţi din diaspora.

sursa:www.brasovultau.ro

Misiunea Colors: Oraşul vechi

Misiunea Colors

Voluntarii Asociației Colors lansează o provocare tuturor celor care se vor afla în Brașov în 29 septembrie de a-și verifica cunoștințele despre orașul vechi și de a deveni detectivi pentru o zi, fotografiind orașul și concurând pe echipe în cadrul unui joc special, intitulat Misiunea Colors: Orasul vechi (Mission Colors: Old Town).

Pentru a te înscrie trebuie să ai peste 12 ani, să ai o cameră foto cu tine și o echipă formată din minim 4 – maxim 8 persoane. Înscrierea se face pe www.plinideidei.ro, secțiunea înscrie-te până la data de 27 septembrie.

Misiunea Colors începe în 29 septembrie, de la ora 15, din fața Centrului de Activități Colors.

“Misiunea Colors te invită într-o aventură urbană, unde vei avea ocazia să descoperi orașul prin intermediul unei vânători fotografice. Este o activitate nou-nouță, o modalitate de a te distra împreună cu familia sau prietenii și de ce nu, de a deveni regele Tâmpei” au declarat Olga și Sercan, coordonatorii activității.

Evenimentul organizat de Asociația Colors în cadrul proiectelor “Fii activ și creativ” și “Hand by hand with Europe”, este finanțat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul Tineret în Acțiune, Acțiunea 2 Serviciul European de Voluntariat, în parteneriat cu Muzeul Casa Mureșenilor.

Brasov-Zarnesti-trenurile Regiotrans

Brasov-Zarnesti

Zarnesti-Brasov

Crucea Roşie Braşov

Crucea Rosie

Crucea Rosie asista persoanele vulnerabile in situatii de dezastre si de criza. Prin programele si activitatile sale in beneficiul societatii, contribuie la prevenirea si alinarea suferintei sub toate formele, protejeaza sanatatea si viata, promoveaza respectul fata de demnitatea umana, fara nicio discriminare bazata pe nationalitate, rasa, sex, religie, varsta, apartenenta sociala sau politica.

 Director: Luana Minea
Promovarea sănătății:
- Ziua Mondială de luptă împotriva tuberculozei;
- Ziua Mondială a Sănătății;
- Ziua Mondială fără Tutun;
- Ziua Mondială Anti-SIDA;
- Ziua Mondială de luptă împotriva violenţei;
- Ziua mondială de prevenire a cancerului.

Programe
Programul de intervenție în caz de dezastre şi acordarea primului ajutor:
- urmăreşte formarea structurilor de voluntari necesare pentru intervenția în caz de dezastre;
- 5 detașamente (16 persoane fiecare), 3 in municipiul Brașov, 2 în orașele Codlea şi Victoria;
- minidepozit zonal (paturi, așternuturi, îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale de igienă personală pentru minim 200 persoane);
- organizarea taberei de sinistrați: truse sanitare, tărgi, cort.

Programe sociale permanente

Programul de distribuire de ajutoare materiale:
valoarea de 34.775.97 Ron;
se desfășoară anual pe o perioadă de patru luni ( decembrie – martie) şi consta în distribuirea de îmbrăcăminte, încălțăminte şi alimente de primă necesitate ( zahar, ulei, faina, etc.);
anchete sociale la domiciliul persoanelor care au solicitat ajutor social din partea Crucii Roșii:
persoane în vârsta;
persoane fără aparținători;
persoane cu pensii foarte mici: "Programul de distribuire de ajutoare materiale".


Tabăra de vara pentru copiii proveniți din familii defavorizate şi sinistrați:

valoare de 27.500 Ron;
se desfășoară pe o perioada de doua săptămâni cu două serii de cate 100 de copii;
anchete sociale la domiciliu copiilor care participa la tabăra de vara de la Moacșa, coordonați de voluntarii filialei si de monitori elvețieni;
 programul taberei cuprinde cursuri de orientare turistica, educație sanitară, cursuri de prim ajutor, ateliere de lucru ( pictură, pictură facială, modelaj, lucru manual, dansuri), campionate sportive.

Vizitele la Căminul de Bătrâni:

valoare de 28.700 Ron;
martie – vizita de "Ziua Femeii";
aprilie – mai vizita de Paste;
septembrie - Vizita la Căminul de Bătrâni;
decembrie - Vizita de Crăciun;

vizite cu prilejul aniversarii zilei de naștere a persoanelor născute în luna respectivă.
Centrul pentru persoane fără adăpost Braşov:
Centru de resocializare şi adăpost de noapte pentru persoanele adulte fără adăpost;
Centrul a fost înființat în cadrul unui parteneriat local cu finanţare de la Uniunea Europeana ( 2002). În prezent Centrul este în administrarea Primăriei Municipiului Brașov, reprezintă o prioritate pentru programele sociale ale Crucii Roșii Brașov ( 2003 - prezent).

Ravasitul oilor 2012-29,30 septembrie-Bran

Ravasitul oilor-Bran

Răvășitul oilor este o sărbătoare tradițională ce simbolizează sfârșitul anului pastoral. Aceasta se desfășoară la Bran, când ciobanii coboară mioarele de la munte pentru a fi răvășite astfel încât fiecare proprietar să-și primească în gospodărie animalele date spre vărat și implicit și produsele de brânză și urdă tocmite cu administratorii de stâna.
 Atmosfera reproduce bucuria întâlnirii ciobanilor cu familia, rudele și sătenii dar și mândria acestora pe care și-o manifestă de calitatea brânzeturilor obținute și mai ales față de cât de grase și frumoase s-au întors acasă animalele avute în pază.Cei care participă la eveniment au prilejul să cânte, să danseze și să mananace pe săturate tot soiul de preparate specifice, dar mai ales bulz, brânzeturi și pastramă de oaie obținute în gospodăriile localnicilor. Astfel, se va organiza o expoziție cu vânzare, unde se vor prezența preparate gastronomice.
 De asemenea, turiștii vor avea parte de expoziții de animale unde vor fi prezentate cele mai frumoase exemplare de ovine, bovine, cabaline și vor putea viziona parada câinilor ciobănești ai păstorilor, unde cel mai frumos exemplar va fi premiat.
 Tot cu acest prilej meșteri populari din toată țara își expun obiectele tradiționale: ceramică, obiecte de port popular, țesături, blănuri, sculpturi etc.
 
 Păstori... cu vechime
 
 Paƒstoritul din zona Branului a faƒcut obiectul unor lucraƒri cu caracter etnografic și social, fiind recunoscuta drept un mare centru pastoral. Zona Branului este situataƒ intr-o regiune montana, maƒrginitaƒ de Munții Bucegi și Munții Piatra Craiului, in sectorul nordic al Culoarului Rucaƒr-Bran și se intinde pe o lungime de circa 16 km, in limitele administrative ale comunelor componente: Bran, Moieciu și Fundata.
 AŽn Urbariul din anul 1820, se menționa strict, pentru fiecare munte din aceasta zonaƒ, numaƒrul de animale care pot paƒsuna, dovadaƒ a grijii pe care locuitorii din aceastaƒ zona o aveau pentru evitarea supraincarcarii pasunilor cu animale.
 Braƒnenii au practicat cu precaƒdere paƒstoritul pendulator, cu varatul in Munții Bucegi și in masivul Piatră Craiului și iernatul in sat, dar și un paƒstorit de transhumantaƒ, de catre mocanii care dețineau circa patru-cinci mii de oi.
 Ei au fost numiți, prin indeletnicirea lor pastoreasca, „Mocanii Moroieni”, care fraternizau cu „Mocanii Saƒceleni” și cu „Mocanii Tutuieni”, din paƒrtile Sibiului.
 
 Branenii și transhumanța
 
  Crescatorii și-au exprimat nemulțumirea ca pentru transhumantaƒ trebuie saƒ obtina o autorizație, contracost, de la fiecare primaƒrie de pe rutaƒ, demers care necesitaƒ mult timp și mulți bani.
 Dupaƒ discuție s-a conturat soluția că transhumanță saƒ fie și la noi subventionataƒ, cu 7 euro pe oaie, la fel că și in alte state europene, iar transportul oilor sa se realizeze cu mașini specializate sau pe calea ferata.
 Toți crescaƒtorii de oi prezenți au susținut ca transhumanță la munte implicaƒ mari riscuri, datoritaƒ creșterii numarului de urși și lupi, care devin tot mai agresivi, Romania fiind pe primul loc la cele douaƒ specii, situație care conduce treptat la depopularea oilor din munți.
 
 Produse tradiționale din zonă Branului
 
 AŽn Arhivele Naționale, filiala Brașov, existaƒ numeroase documente care atestaƒ caƒ branza de burduf, urdă, cașul afumat, „bulzul de Bran” și pastrama, au fost produse specifice satelor braƒnene.
 AŽn anul 1598, cand Mihai Viteazu a trecut cu oștirile sale prin ținutul Branului, a fost tratat cu pastraƒv, „branzaƒ de Bran” și cu „frigaƒrui de berbec”, foarte apreciate de delegația voievodalaƒ.
 De-a lungul secolului al XIX-lea, Branul devenise cel mai important centru al vieții pastorale. Mocanii de aici concurau cu mocanii saƒceleni și mocanii țuțuieni.
 La inceputul secolului al XX-lea, pina in anul 1948, Branul deținea monopolul privind șeptelul de oi, căi și vaci. Mocanii moroieni, adicaƒ braƒnenii, dețineau cele mai multe tarle de oi și nenumaƒrate stani, ocupand munții din Țara Branului, Munții Bucegi, Piatra Craiului și munții de pe Valea Prahovei.
 Produsele tradiționale specifice la braneni au fost, sunt și au tendința de menținere și in viitor, brinza de burduf”, "urda dulce și saƒrata”, "casul afumat”, "€œtelemeaua”, iar din carne "€œpastrama” și "cirnatii de oaie”.
 Dintre aceste produse, cel mai cunoscut sortiment in taraƒ și straƒinaƒtate, este branza de burduf conservataƒ in coajaƒ de brad, considerata o delicatesa.
 Deși aceste produse au caƒutare, toți crescaƒtorii de oi au fost de acord caƒ pentru o și mai bunaƒ valorificare a laptelui de oaie, in cașcavaluri superioare și produse acidulate (iaurt, chefir), trebuie saƒ mulgaƒ mecanic oile și saƒ-și facaƒ branzarii conform normelor europene.
 Majoritatea primaƒriilor din zonaƒ și din taraƒ insaƒ au inchiriat pasunile comunale numai pe un an, ori pentru a face o investiție costisitoare intr-o brinzarie  moderna este nevoie că aceste contracte de inchiriere saƒ se incheie pe cel puțin 10 ani, situație care ar conduce și la intretinerea și la ameliorarea pasunilor.

„Drumul din nori“-la aniversare

Transfagarasan

La data de 20 septembrie 1974 a fost inaugurat drumul naţional Transfăgărăşan, care cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la cea mai mare altitudine din ţară: 2.045 m.
Un drum de o frumuseţe incredibilă, care traversează Munţii Făgăraş, cel mai înalt lanţ muntos din România. Are o lungime de 151 km şi începe de lângă oraşul Piteşti (în direcţia Curtea de Argeş) şi se termină între Sibiu şi Braşov. Este situat pe locul al doilea ca altitudine în Romănia (lângă Bâlea Lac ajunge la altitudinea de 2042 m) şi a fost construit ca punct strategic militar , dupa evenimentele din Cehoslovacia din 1968, din initiativa lui Nicolae Ceauşescu, în perioada 1970-1974

Barajul de la Vidraru

Este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, fiind denumit şi „drumul din nori”. Drumul străbate o zonă montană extem de frumoasă, cu serpentine, tuneluri şi viaducte. Trece pe lângă Barajul Vidaru (Munţii Pleşa şi Vidaru), Cascada Capra, care are o lungime de 68 m, cea mai mare de acest fel din România şi traversează Rezervaţia Naturală Golul Alpin şi Lacul Bâlea.
Putini stiu ca ideea de a construi un drum peste muntii Fagarasilor nu i-a apartinut lui Ceausescu. Solutia a incoltit odata cu constructia hidrocentralei de pe Arges. Exista schite si planuri inca din 1962 in care apare conturul unui drum peste munti. Planul a fost abandonat intrucat bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala insa ideea a fost reluata odata cu finalizarea lucrarilor la hidrocentrala. Insa nu s-a pus niciodata problema de a face un drum strategic in acest loc ci in Muntii Cernei si in Muntii Mehedintului mai ales ca Cehoslovacia fusese invadata in august 1968 si Romania s-a opus. Represalii nu au existat dar Ceausescu a dat insa peste vechile planuri , a strans proectati , ingineri si arhitecti si in decembrie 1969 (in plina iarna!!) trupele de geniu ale MAN de atunci alaturi de lucatori civili au demarat lucrarea.
In principiu se dorea un drum cu o singura banda care sa asigure preluarea masei lemnoase din zona Fagarasilor si o noua cale de comunicarea intre sud si centrul tarii. Singurul impediment era zona muntelui Paltinu care obtura calea de acces. Asa s-a nascut ideea tunelului. Startul lucrarilor s-a dat pe doua fronturi , dinspre nord genistii regimentului 52 Alba Iulia (care concentra insa militari adusi si de la alte unitati militare din tara) iar dinspre sud genistii de la regimentul 1 Ramnicu Valcea. Armata a adus si majoritatea utilajelor. Alaturi de ei au venit si muncitori civili atrasi mai ales de salariul foarte mare pentru acele timpuri: 6000 de lei. Numai ca in 1971 Ceausescu a hotarat ca Transfagarasanul trebuie sa devina sosea nationala. Mai mult zona Fagarasilor ar fi urmat sa devina o mare statiune pentru sporturi de iarna cu peste 100 km de partii de schi , partii de bob ,patinoare naturale si hoteluri. Exista inca oameni in viata care au facut aceste proiecte. Dar tot ce a ramas din idee a fost Transfagarasanul, hotelul de la Balea Lac si traseul telecabinei. Proiectul s-a impotmolit din cauza lipsei de fonduri. Transfagarasanul inghitea bani cu lopata.
In partea sudica soseaua s-a cladit pe drumurile forestiere care deja existau in jurul lacului. Si pe Valea Capra era amenajat un drum forestier de cca 10 km. Efortul constructorilor militari a fost teribil si s-a soldat cu multe pierderi de vieti omenesti. In zona nordica exista doua monumente destinate ostasilor eroi si pentru cei vii si pentru cei care au pierit. Initial lucrarile pe Transfagarasan trebuiau terminate in 1973, insa greutate traseului si iernile grele au amanat finalizare cu 1 an.. Finalizarea s-a facut in 20 septembrie 1974 cand Ceausescu a venit la inaugurare. S-a pus problema ca Transfagarasanul sa poarte numele lui, insa omul a refuzat. Apoi 4 ani a durat asfaltarea drumului pe segmente. Cam prin 1980 drumul a aratat cam asa cum il stim noi azi.Oricum toata stima inaintasilor nostri care au realizat o lucrare care in zilele noastre cu greu s-ar mai face.

COMISARIATUL JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR BRAŞOV

ANPC-Brasov

Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Braşov
Adresa: Str. A. I. Cuza nr.12, Braşov. cod 500085
Tel.: 0268/413.951
Fax: 0268/418.389
Email: reclamatii.brasov@opc.ro

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea, dar acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor se impun, în mod categoric, din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele S.U.A., John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.

Începând cu anii 1960-1970, în diverse state europene ca Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos, au fost promulgate legi care vizau protecţia consumatorilor.
În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut după anul 1990, adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor reprezentând primul act care a statuat, în ţara noastră, drepturile consumatorilor.
Începuturile protecţiei consumatorilor în România stau sub semnul căutărilor celor mai bune căi de a adopta principiile ce stau la baza relaţiei consumator - operator economic (pe atunci, agent economic) şi de a le adapta regimului de viaţă românesc.
Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru ţara noastră, coincide cu momentele în care ţări ca Franţa, Marea Britanie sau Germania îşi alcătuiau deja un sistem structurat, bazat pe legi care statuau drepturile consumatorilor.
La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate.
1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de Metrologie Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care actionează pentru realizarea strategiei politicii şi a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora.
În acea perioadă, activităţile de bază ale Oficiului erau supravegherea pieţei şi cea de rezolvare a reclamaţiilor venite de la consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (O.P.C.), s-a pus în discuţie, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi de a participa, împreună cu acestea, la informarea şi educarea consumatorilor.
Începând cu 1992, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor a demarat ample acţiuni de informare şi de conştientizare cu privire la drepturile fundamentale pe care fiecare persoană fizică le deţine în calitatea sa de consumator. Demersul de informare a comportat, de la început, un caracter naţional prin faptul că acest proiect a fost pus în aplicare atât în Bucureşti, cât şi în celelalte Oficii Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor aflate în subordinea O.P.C. şi care funcţionau ca unităţi cu personalitate juridică.
De-a lungul anilor, O.P.C. a căpătat în conştiinţa publică, pe lângă calitatea de apărător al drepturilor oricărui consumator, o responsabilitate în plus, şi anume aceea de sursă permanentă de sfaturi în achiziţia de bunuri alimentare, nealimentare sau la încheierea contractelor pentru diverse servicii.
Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001, care reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. De asemenea, în toate actele normative în vigoare s-a înlocuit denumirea de “Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor” cu “Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.  
În prezent, actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012.
Astfel, Autoritatea este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri.
Conform dispoziţiilor acestui act normativ, Autoritatea coordonează şi realizează strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor.
A.N.P.C. este condusă de un preşedinte, ajutat de 2 vicepreşedinţi, numiţi prin decizie a primului-ministru.

Competenţe ANPC

Participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de specialitate, cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea existentă în Uniunea Europeană;
Propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la prestarea serviciilor, astfel încat acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, ori să afecteze drepturile şi interesele lor legitime;
Elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a consumatorilor;
Participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform competenţelor ce îi revin, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
Efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate; 
Efectuează sau finanţează studii şi teste comparative cu privire la calitatea produselor şi serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinţa publicului;
Desfaşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor; editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
Sprijină asociaţiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;
Sprijină asociaţiile de consumatori în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a centrelor de consultanţă, informare şi educare a consumatorilor; 
Informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;
Prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor consumatorilor;
Controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare la securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum şi la documentele referitoare la acestea;
Constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu respectă dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;
Solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii;
Coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente, naţionale şi internaţionale, privind produsele şi serviciile care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor;
Controlează dacă mijloacele de măsurare folosite pe piaţă sunt însoţite de documentele prevăzute de lege, care atestă verificarea acestora din punct de vedere metrologic;
Sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul de certificare a calităţii produselor şi serviciilor, în baza constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la organismele neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la neconformităţile produselor şi serviciilor destinate consumului populaţiei în raport cu documentele de certificare şi propune îmbunătăţirea sau elaborarea de reglementări în domeniu;
Primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condiţiile legii;
Desfaşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor;
Acordă consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor pentru persoane juridice;
Stabileşte şi percepe taxe şi tarife pentru efectuarea de analize, încercări, expertizări, certificări de laborator, autorizări, consultanţă, cursuri de pregătire, specializare sau perfecţionare, alte servicii prestate în condiţiile legii;
Fundamentează şi propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în vederea realizării politicilor în domeniul său de competenţă;
Urmareşte, potrivit legii, legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate consumatorilor; 
Autorizează operaţiunile cu metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase;
Stabileşte şi înregistrează mărcile utilizate de producătorii interni, importatori sau, dupa caz, de comercianţi, pe bază de tarife proprii, precum şi marca proprie de certificare;
Efectuează expertize ale metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în condiţiile legii.
Autoritatea îndeplineste, de asemenea, orice alte sarcini stabilite prin acte legale în domeniul său de activitate

Ritmo Café a lansat Campania „Cool Drinks, Made Fresh – Vitamin Bar“

Ritmo Cafe

Iată ce ne oferă cei de la Ritmo Café:
„Vrem sa fii in cea mai buna forma si in aceasta vara si te rasfatam cu gama noastra exclusiva de produse inedite pe baza de fructe proaspete! Delicioase, revigorante, racoritoare, hidratante si mai ales sanatoase, cele 12 produse preparate 100% din fructe din meniul VITAMIN BAR te asteapta sa le incerci! Carottino, Tropical Punch, Red Dream, Sour Kiss, Summer Sun, Melon Deli, Banana Bonkers, Raspberry Sensation – sunt cateva din creatiile din barul cu vitamine care iti vor colora viata in aceasta vara! Lor li se vor aduga altele si altele… pe masura ce alte fructe se vor coace si alte idei ne vor veni!
Nu vrem sa iti facem vreo teorie despre cata vitamina A este in morcovi, despre ce continut de vitamina C are fructul de kiwi sau citricele, despre faptul ca ananasul are multi antioxidanti care iti pastreaza pielea tanara, despre ce sursa excelenta de fibre sunt merele sau ca potasiul din banane este esential pentru sanatate, vrem sa iti spunem doar ca produsele VITAMIN BAR sunt pur si simplu COOL!“
Pont: Descopera noutatile pas cu pas! Ritmo iti aduce in aceasta vara si conceptul original TEA-TAILS – bauturi reci pe baza de infuzii de ceai!
Ritmo Cafe&Lounge, Str. Nicolae Titulescu nr. 2, Tel: 0723.100.500

sursa:http://newsbv.ro 

La 120 de ani de viata,porţi deschise, la Fabrica de bere

eticheta Bere Brasov 1977

Timp de trei zile, de astăzi şi până miercuri, cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la înfiinţare, Fabrica de Bere Ciucaş va putea fi vizitată de braşoveni, în cadrul „Zilelor porţilor deschise”. Vizitatorii vor putea vedea cum se pegătesc ingredientele cunoscutei beri autohtone, cum arată mustul dulce, berea nefiltrată, produsul finit sau linia de îmbuteliere. În tot acest timp, li se va prezenta procesul tehnologic, de la pregătirea materiei prime, la fermentare, filtrare şi pasteurizare. În acest mod, ei vor putea afla ce face diferenţa între diferitele sortimente de bere, al căror gust e determinat de cantitatea de malţ, hamei sau mălai, dar şi de temperatura la care fermentează mustul.
Fabrica de bere de la Braşov a fost construită în anul 1892, de către concernul Czell şi Fiii. Atunci, capacitatea de producţie era de 14.000 de hectolitri pe an, cantitate ce este realizată acum, susţine Mihai Bârsan, vicepreşedinte de marketing al companiei, în doar o săptămână. În 1948, fabrica a fost naţionalizată, devenind Fabrica de Bere Aurora, iar în 1995 a fost privatizată. A urmat un amplu program de modernizare, rezultatul fiind atingerea unei producţii de 600.000 de hectolitri pe an. În 2004, după un an de negocieri, „Aurora” a fost preluată de SAB Miller, devenind a patra fabrică din România deţinută de această companie.
Pe de altă parte, de-a lungul anilor, producătorul autohton de bere s-a implicat în mai multe evenimente şi proiecte de interes comunitar.
„Pe lângă festivalul berii, devenit de câţiva ani «Oktoberfest», ne-am implicat în amenajarea unor locuri de picnic, cum este cazul celui din Noua. De asemenea, am desfăşurat şi mai multe campanii de promovare a obiectivelor turistice din judeţ, cea mai recentă fiind derulată împreună cu National Geographic Romania, proiect ce a presupus realizarea unei broşuri care a fost distribuită împreună cu prestigioasa revistă”.
Fabrica de bere de mixtvro

Cum a murit Aurel Vlaicu (dr. Valeriu Avram)-dupa 99 ani

Aeroplanul A Vlaicu

Aurel Vlaicu a fost unul dintre pionierii aviaţiei mondiale. A realizat un planor, trei avioane şi a proiectat un dirijabil, pe care nu l-a putut concretiza din lipsă de fonduri. El a introdus câteva inovaţii în construirea avioanelor: aripa cu profil variabil, inelul din jurul motorului, trenul de aterizare triciclu.

A avut parte de un sfârşit tragic, în jurul căruia a plutit o aură de mister, sporită de speculaţiile legate de un posibil sabotaj.

În paginile ce urmează, vom prezenta filmul evenimentelor din ziua de 31 august/13 septembrie 1913, când tentativa de a trece Munţii Carpaţi s-a încheiat cu moartea lui Aurel Vlaicu, şi mărturiile specialiştilor care au fost prezenţi în primele momente la locul accidentului.

Zborul peste Carpaţi, pentru a duce românilor din Transilvania salutul fraţilor din ţară era un vis mai vechi al lui Vlaicu. Nerăbdător, el nu a mai aşteptat terminarea noului aparat de zbor "A. Vlaicu nr. III", cu un motor de 80 CP. Primise invitaţia să participe la serbările Asociaţiei ASTRA (Magazin istoric, nr. 1/2002) organizate la Orăştie şi s-a hotărât să zboare până acolo, cu o escală mai mare la Braşov. De fapt, pentru a ajunge în oraşul de sub Tâmpa, trebuia să mai facă o escală de realimentare, undeva dincolo de Ploieşti. I-a spus italianului Giovanni Magnani, mecanicul său: "Prepară-ţi automobilul şi anunţă pe Silişteanu să vină să luaţi benzină, căci la 2 după amiaza plecaţi înainte, să alegeţi locul de aterizare la vreo 14 km dincolo de Ploieşti, unde am să-mi încarc rezervorul cu benzină. Eu am să plec la 3 după-amiaza, ca să vă las vouă timpul să puteţi ajunge şi să alegeţi locul. După ce mi-or da plecarea, [prof. dr.] Nedelcu [Constantin] şi cu Miron [Măieraş, vărul său] mă vor urmări cu automobilul meu, până unde voi ateriza să iau benzină. Din acest punct, eu voi trece Carpaţii şi voi ateriza la Braşov, iar voi veţi veni împreună".

Să ne vedem la Braşov!

La ora 14.30, primul automobil a pornit spre Ploieşti. Dincolo de oraş, la km 73, au găsit un loc bun pentru aterizare. Nu după multă vreme, a sosit şi Vlaicu. Se dă jos din aeroplan — nota C. Silişteanu — şi îi obiectez că de ce a aterizat perpendicular pe arătură, căci pământul era moale şi, înfundându-se roţile, riscă să-şi strice trenul de aterizare. La această obiecţiune, Vlaicu îmi răspunde: "N-aveam cum să aterizez de-a lungul arăturii, căci aş fi avut vântul în coastă. Deci, trebuia să aterizez cu vântul în faţă". Silişteanu, nefiind pilot, nu ştia acest lucru.
Poate şi din cauza emoţiei, cei doi uitaseră să ia şi o pâlnie, aşa că, pentru a umple rezervorul avionului, au fost nevoiţi să facă apel la şoferul unui automobil oprit pe şosea. În automobil era domnul general Hartel, însoţit de un domn locotenent, care veneau de la castelul Peleş. Foarte binevoitori, ne-au dat pâlnia, cu ajutorul căreia, în patru-cinci minute, am umplut rezervorul cu benzină. În acest răstimp, automobilul în care erau Nedelcu cu Miron nu mai venea. Erau ceasurile 4 şi 30 minute. Ca să nu mai pierdem timp, căci aveam de străbătut aproape 100 km până la Braşov şi [Vlaicu] voia să ajungă acolo devreme, n-am mai aşteptat să vină şi celălalt automobil. I-am dat plecarea [avionului], care a rulat 400-500 metri pe arătură, fără să poată părăsi pământul, căci terenul fiind moale din cauza ploilor, roţile se înfundau până la butuci şi aeroplanul nu-şi putea lua viteza necesară, ca să poată decola. Am alergat spre el şi l-am găsit [pe Vlaicu] lucrând la şurubul ce fixa cablul frânei, care, din cauza rezistenţei, a frecării cu pământul, se desprinsese şi înfrâna roata dinapoi.
După ce l-a fixat, i-am spus să ruleze pe partea dreaptă a câmpului, terenul fiind mai rezistent. Am dat direcţia aparatului. Magnani învârteşte elicea, motorul zbârnâie şi noi strigăm: "Ura, să ne vedem la Braşov!", iar Vlaicu ne răspunde: "La Hotel Continental" şi rulează vreo 200 m; terenul îi opune rezistenţă din nou. În sfârşit, decolează şi aparatul începe să se ridice maiestuos în aer.
Înainte de plecare [Vlaicu] s-a sfătuit cu noi că nu-şi va lua direcţiunea până nu vede automobilul nostru în mers. Noi ne găseam la aproape 500 m de şosea şi până să ajungem, Vlaicu a luat înălţimea de 200-300 m şi a început să vireze, ca noi să ajungem la automobil. Plecând şi noi, Vlaicu îşi ia direcţiunea, având o superioritate de viteză, căci noi întâmpinam obstacolele vehiculelor ce ne încrucişau drumul, şi la un cot al şoselei nu l-am mai vazut. Dupa 14-15 km de mers, vedem în mijlocul şoselei un automobil şi persoane care ne făceau semne disperate cu mâna să oprim. Eram încă în viteză şi un domn, despre care în urmă am aflat că se numeşte Ferechide, prefect de Buzău, sare din automobil, spunându-ne: "Dumneavoastră urmăriţi pe Vlaicu? Nu-l mai urmăriţi, căci a căzut cu aparatul şi e mort". Aceste vorbe au căzut ca o bombă asupra noastră.

Ţinuse ascuns gândul.

Silişteanu a sărit din automobil şi a fugit pe câmp, iar Magnani, după ce a intrat cu automobilul într-un şant, l-a urmat. Iată cum descrie italianul scena care li s-a înfăţişat dinainte: "Vlaicu zăcea mort pe ruinele aparatului său. Înmărmuriţi de intensitatea nenorocirii, ne uitam năuci şi nu ne venea să credem. Silişteanu se apleacă asupra lui, îl îmbrăţişează, îl strigă pe nume, zadarnic. Vlaicu nu răspundea, el nu mai era printre cei vii. După vreo zece minute ne-am mai dezmeticit; vedem că de faţă era şi primarul satului Băneşti, şi câţiva ţărani, care, întâmplător, se găseau pe câmp. Sosind lumea, am hotărât să se ducă [primarul] la Câmpina, să anunţe autorităţile, apoi să cumpere o candelă şi lumânări. Aşa cum se găseau, după aceea, am examinat toate cablurile, să vedem nu cumva a fost vreunul rupt, dar nici un cablu, nici o sârmă nu era ruptă".

L-au scos cu greu pe Vlaicu dintre dărâmături. L-au urcat în ambulanţa Societăţii "Steaua Română" şi, cu acordul procurorului, l-au transportat la camera mortuară a spitalului din Câmpina.

Primul raport privind accidentul a fost întocmit de locotenentul aviator Gheorghe Negrescu, prieten apropiat al lui Vlaicu. În aceeaşi zi de sâmbătă, Negrescu nu avea program de zbor, dar a profitat de vremea frumoasă pentru a decola. Sosit la hangarul de la Cotroceni, a aflat ca Aurel Vlaicu pornise spre Braşov, cu intenţia de a trece munţii.

"Ne văzusem de dimineaţă, dar nu spusese la nimeni gândul său - nota Negrescu în amintirile sale, rămase inedite. Pe acea vreme, aveam toţi obiceiul de a nu bate toba înaintea unui zbor serios, ci întâi să-l executăm şi apoi puteam vorbi de cum a fost el. Obiceiul acesta era necesar pe atunci şi s-a dovedit de folos oricărui aviator serios, pentru că fragilitatea şi nesiguranţa materialului volant făcea să nu izbutească adesea cele mai frumoase proiecte. Cel mai bun lucru era să taci şi să faci, mai ales că marele public urmărea cu multă atenţie mişcările aviatorilor, iar răuvoitori se găsesc întotdeauna. Tăcerea lui Vlaicu o aprobam, căci nici eu nu trâmbiţasem când executasem raidul la Bârlad [26-27 mai 1912]. La ora 6 p.m. am plecat în zbor pentru vreo jumătate de oră. Căldura mare din timpul zilei produsese mari valuri de aer, pe care le-am simţit chiar la înălţimea de 800 m la care am urcat în acea zi, deşi am zburat la o oră când golurile de aer se potoleau de obicei. Pe când zburam, cu zgâlţâituri, mă gândeam ce trebuia să fi încasat Vlaicu, care plecase în zbor cu aproape trei ore înainte".

Reîntors în oraş, Negrescu se află pe terasa Oţeteleşanu, când i-a auzit pe vânzătorii de ziare anunţând ediţia specială: "Căderea aviatorului Vlaicu", "Moartea aviatorului Vlaicu lângă Câmpina". "Am plecat imediat la Cotroceni şi am luat legătura telefonică cu şefii mei, cerând permisiunea să mergem la locul accidentului. La ora 8 seara, împreună cu căpitanul Paraschivescu, comandantul Parcului de aviaţie, şi locotenentul Ştefan Petrescu, elevul meu la zbor, am plecat cu camioneta Şcolii de pilotaj la locul accidentului. După ce trecem de Băicoi şi ne îndreptăm în plină viteză spre Câmpina, înainte de intrarea în satul Băneşti, suntem opriţi de lumina unui felinar purtat de un ostaş jandarm. Oprim maşina şi cel care ne făcuse semn, văzându-ne în uniformă, ne întreabă unde mergem. La răspunsul nostru că suntem în căutarea locului unde a căzut aviatorul Vlaicu, jandarmul ne raportează că locul este acolo unde oprisem, el fiind de pază la resturile avionului. Scoborând din camionetă şi la lumina felinarului suntem conduşi la vreo 20 m de marginea şoselei, spre partea de vest, unde sfărâmăturile avionului lui Vlaicu stăteau neatinse de nimeni. Ne-am dus la Câmpina şi l-am găsit în camera mortuară a spitalului. Stătea pe o masă, cu o rană adâncă la tâmplă… Nici o urmă de groază sau încleştare pe figura sa. Un uşor zâmbet încremenise pe buzele sale, iar faţa îi era senină, cu o sfântă expresie de linişte, liniştea datoriei împlinite până la capăt, pe care a iubit-o cu toată dragostea şi credinţa sufletului său luminat de flacăra creaţiei divine".

Un avion obosit.

În cursul anchetei s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul Negrescu le prezintă astfel: „1) Ori motorul aeroplanului a început să funcţioneze neregulat tocmai atunci când intra în Valea Prahovei, adică în zona cea mai grea, şi atunci a virat înapoi şi a venit planând la limită spre a ajunge la primul teren de aterizare, care era la capătul plantaţiei de pomi din Băneşti. Neavând suficientă înălţime, a ţinut avionul la limita pantei de planare, care la prima rafală de vânt puternică — rafale frecvente în acea zi din cauza căldurii — l-a adus la prăbuşire pe o aripă, semn al pierderii de viteză, tocmai când mai avea puţin să ajungă la terenul de aterizare. 2) Ori lui Vlaicu i-a venit rău, pe sus, din cauza golurilor de aer puternice în acea zi şi atunci, virând, s-a întors, alegând locul de aterizare la marginea plantaţiilor de pomi de la ieşirea satului Băneşti. Ajungând aproape de pământ, nemaifiind stăpân pe el, deci pe avion, s-a prăbuşit de la înălţimea de 50-60 metri, alunecând pe aripă. Această ipoteză este mai verosimilă faţă de declaraţiile martorilor oculari din sat, care au spus că motorul mergea cu întreruperi şi apoi s-a oprit.

Concluziile mele, ca cel care am făcut ancheta oficială a cauzelor accidentului, după ce am examinat modul cum decursese zborul şi am ascultat declaraţiile martorilor oculari ce urmăriseră zborul deasupra Câmpinei şi în apropierea locului accidentului, ţinând seama de impresiile mele de aviator care zburasem în această zi şi constatasem curenţi puternici ascendenţi şi descendenţi, au fost următoarele.

Avionul "A. Vlaicu nr. II", în care inginerul Aurel Vlaicu a încercat trecerea Carpaţilor în ajunul întrunirii de la Orăştie a Asociaţiei ASTRA, era un avion obosit după o vechime de zbor de doi ani. Chiar dacă ar fi fost nou, înalţimea maximă la care ar fi putut ajunge nu era mai mare de 1000 m, după care avionul plafona. Or, pentru trecerea Carpaţilor era nevoie de 2500 m înălţime. Vlaicu ştia ce înălţime putea atinge avionul său; în discuţiile pe care le avusese cu căpitanul [aviator] Andrei Popovici asupra zborului peste munţi, îi spusese acestuia [lui Vlaicu] că un astfel de zbor, el [Popovici] l-ar executa de-a lungul talvegului râului Prahova, adică cum s-ar zice urmând firul apei. Vlaicu însă a căutat să ia cât mai multă înălţime, totuşi nu s-a putut ridica mai mult de 1000 m. Mai mult ca sigur că înălţimea munţilor l-a impresionat pe Vlaicu, când i-a văzut după ce trecuse de Câmpina şi se apropia de strâmtoarea de la Comarnic-Posada, ştiindu-se atât de jos şi zburând într-o atmosferă foarte agitată din cauza curenţilor ascendenţi-descendenţi ce domneau în acea zi călduroasă.

În această situaţie, el şi-a dat seama de puţinele şanse ce avea ca să reuşească acest zbor peste munţi. În aceste condiţiuni, a luat hotărârea să renunţe la acest zbor, la această tentativă, hotărâre urmată imediat de virajul de 180 pentru întoarcerea înapoi spre câmpie, începând scoborârea prin întreruperea motorului pentru a putea ateriza pe unul din terenurile bune de aterizare de la sud de satul Băneşti, de unde începe câmpia spre Băicoi-Ploieşti. Aterizarea se impunea pentru că Vlaicu voia să iasă înaintea automobilului care venea pe şoseaua Ploieşti-Câmpina cu ajutoarele lui Silişteanu-Magnani şi mecanicul Miron, cu care probabil voia să se consulte. La ieşirea din satul Băneşti, spre câmpie, pe o distanţă de circa 2 kilometri la vest de şosea se află un rând de livezi în lungul cărora Vlaicu a scoborât mereu ca după ultima livadă, unde mai avea o înalţime de 100 m, să poată să aleagă locul de aterizare. În acest moment, a fost văzut cum încercând să facă un viraj, avionul a alunecat pe o aripă şi s-a prabuşit în ultima livadă, la 50 m de şosea şi de marginea ultimei livezi de unde începeau locuri bune de aterizare. O rafală de vânt l-a surprins desigur în acest moment de planare în viteză mică pentru aterizare şi l-a aruncat la pământ, zdrobindu-l, fără ca avionul să răspundă la manevra de apărare făcută de pilot. Accident stupid, care s-a repetat peste vreo 25 de ani, când s-a prăbuşit la pământ un excelent pilot, căpitanul Olteanu, pe aerodromul de la Băneasa.

O figură destinsă.

Pe baza datelor medicale, s-a spus că moartea lui Vlaicu s-a datorat unui infarct miocardic. Aurel Vlaicu era, într-adevăr, bolnav de inimă. Într-un raport înaintat ministrului de Război, locotenent-colonelul Adrian Miclescu, directorul Arsenalului Armatei, arăta, printre altele, că "domnul inginer Vlaicu se află suferind de cord şi în unele zile munceşte puţin sau vine la serviciu mai târziu, întrucât se vede clar că nu se simte bine cu sănătatea. Am fost înştiinţat că, încă de când studia la München, avea probleme cu sănătatea".
Din nefericire, actele medicale întocmite de medicul legist de la Câmpina cu ocazia accidentului mortal al marelui inventator nu s-au mai păstrat. Cu toate acestea, cu câţiva ani în urmă, am pus la dispoziţia unui mare specialist, colonelul dr. T. Lăzărescu, fotografiile cu accidentul, atâtea câte s-au păstrat. Studiind şi masca mortuară aflată în patrimoniul Muzeului Aviaţiei, regretatul specialist a constatat, pe baza experienţei pe care o avea, că "acolo, în aer, în ziua fatidică de 13 septembrie 1913, s-a întâmplat ceva grav, pe care numai îl bănuim. Mai mult ca sigur că inginerului Aurel Vlaicu i-a venit rău, pierzându-şi cunoştinţa sau chiar a suferit un stop cardiac şi a murit subit. O dovadă în acest sens ar reprezenta-o însuşi chipul său, care este destins… Mai apare un element care ne pune pe gânduri: inginerul Vlaicu a murit ca urmare a loviturii primite la baza nasului şi a tâmplei stângi. Orice om care zboară, în momentul în care se petrece ceva cu avionul, tinde să-şi apere capul, faţa şi i se întipăreşte pe figură frica morţii... la Vlaicu, figura a rămas destinsă, cu un uşor zâmbet...".

Într-o scrisoare trimisă la începutul lunii februarie 1912 lui Octavian Goga, Aurel Vlaicu scria: "Frate Tavi. Să mă crezi că aş sta mai bine în locul tău, decât să stau aici şi să fiu mereu necăjit. Eu, după cum ai văzut, în Budapesta eram cam bolnav şi nu ştiam ce-mi lipseşte; acum am fost la doctor şi el zice că am o boală de piept [cord] şi că este periculoasă la efort. M-a oprit să mai beau ceva şi mi-a dat să mănânc numai veghetar, fără grăsimi. Acu' s-a isprăvit cu cognacul. Nu ştiu cum o să mai zbor la vară. Totuşi a zis că-mi va da ceva pentru ca să nu mai fiu nervos".

Ipoteza unui sabotaj care să fi provocat prăbuşirea lui Vlaicu este exclusă. Primii care au examinat resturile aeroplanului căzut au fost cei doi prieteni ai săi, inginerul Silişteanu şi mecanicul de avion Magnani. Ei au consemnat în scris faptul că toate părţile componente ale aeroplanului erau în regulă. Ipoteza sabotajului era exclusă şi de Gheorghe Negrescu.

Ce s-a întâmplat exact în acele clipe tragice cu Aurel Vlaicu? Poate că nu vom şti niciodată cu certitudine. Vom rămâne însă cu cuvintele lui Nicolae Iorga: "Se uită bărbaţi politici, se uită scriitori de renume, pe el însă, nu-l vom uita. Oricând îndrăzneala omenească va smulge aiurea succese strălucite naturii învinse, nu vom privi cu invidie pe acel învingător, ci vom zice cu mândrie: şi noi am avut pe Vlaicu". Referinţe: Album Vlaicu 1920, articolul VLAICU de Onisifor Ghibu, Sibiu 21 ianuarie 1914
100 de oameni de ştiinţă şi inventatori români - Edmond Nicolau, I. M. Ştefan, Editura Ion Creangă, 1987
Maria Razba - Personalităţi hunedorene - Dicţionar, Biblioteca Judeţeană "Ovid Densuşianu", Deva - Hunedoara, 2000
Enigme ale istoriei - Cum a murit Vlaicu, de dr. Valeriu Avram

Sala Mare a Teatrului Sica Alexandrescu va avea o acustică specială

Sica Alexandrescu

Primăria continuă procesul de reabilitare, început în 2008, a clădirii Teatrului Dramatic „Sică Alexandrescu“, iar până la Festivalul de
Dramaturgie, din noiembrie, parterul şi foaierul vor avea un alt aspect
În ultimii patru ani, la Teatrul Dramatic, au fost investite peste 4,1 milioane de lei, cu scopul de a transforma această clădire simbol pentru Braşov într-una dintre cele mai moderne instituţii de cultură din ţară. Acum, s-a intrat în ultima etapă de reabilitare ce vizează parterul şi mezaninul clădirii, dar şi sala mare, după ce anul trecut, lucrările au vizat în principal partea administrativă şi Sala Studio.
„Sperăm ca, anul viitor, când se vor finaliza şi aceste lucrări, să putem spune că Braşovul are instituţii de cultură reprezentative pentru un oraş european cum este al nostru. Acum câţiva ani, s-au făcut modernizări şi la clădirea Operei, iar la sfârşitul acestui an şi Filarmonica va avea un sediu propriu, pentru prima dată în 100 de ani. Din punctul meu de vedere, una dintre direcţiile în care trebuie să se dezvolte Braşovul este cea de oraş cultural”, a precizat primarul George Scripcaru.
În prima parte a acestui an, s-a finalizat reabilitarea faţadei şi a spaţiilor exterioare din imediata vecinătate a teatrului, o atenţie specială fiind acordată zonelor verzi şi amenajărilor peisagistice din jur. În această perioadă se lucrează la foaier, la mezanin şi la căile de acces de la parter. Sala mare a Teatrului „Sică Alexandrescu“ va primi o atenţie specială din partea autorităţilor, urmând să suporte mai multe intervenţii care să îmbunătăţească atât confortul, cât şi acustica. În acest sens, reprezentanţii Primăriei Braşov au efectuat un studiu de acustică, înainte de a demara lucrările propriu-zise de renovare. Reparaţiile capitale la Sala Mare nu vor începe însă, decât după încheierea Festivalului de Dramaturgie Contemporană, care se va desfăşura în luna noiembrie.

Investiţii consistente
Totodată, vechile restaurante din incinta teatrului au fost închise de anul trecut, iar, acum, edilii îşi propun să amenajeze un mic restaurant pe terasa clădirii, care a fost reparată capital acum doi ani. Primăria a alocat 400.000 de lei pentru refacerea acoperişului, iar în 2008 şi 2009 3,1 milioane de lei pentru centrala termică şi sistemele de încălzire şi ventilaţie. În 2011, s-au investit 660.000 de lei în înlocuirea tâmplăriei şi a geamurilor, a instalaţiilor electrice, a pardoselilor, la toate încăperile şi holurile din corpul administrativ, dar şi pentru modernizarea cabinelor de machiaj şi a celor ale actorilor.

Sursa: www.bzb.ro

 

Monedă din aur dedicată aniversării a 200 de ani de la naşterea lui George Bariţiu

Moneda comemorativa George Baritiu

O monedă din aur a fost pusa în circulaţie de Banca Naţională a României (BNR), începând cu 10 septembrie. Aceasta este dedicată împlinirii a 200 de ani de la naşterea istoricului şi publicistului transilvănean George Bariţiu, fondatorul Gazetei de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. 
În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a României va pune în circulaţie, în scop numismatic, începând cu data de 10 septembrie 2012, o monedă din aur dedicată aniversării a 200 de ani de la naşterea lui George Bariţiu.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele:
Valoare nominală: 100 lei
Metal: aur
Titlu: 900‰
Formă: rotundă
Diametru: 21 mm
Greutate: 6,452 g
Calitate: proof
Cant: zimţat
Aversul prezintă o compoziţie formată din titlurile unor publicaţii editate de George Bariţiu; inscripţia în arc de cerc “Romania”, valoarea nominală “100 Lei”, anul de emisiune 2012, amplasat de o parte şi de alta a stemei României. 
Reversul prezintă portretul lui George Bariţiu, anii între care a trăit “1812″, “1893″ şi inscripţia în arc de cerc “George Baritiu”. 
Monedele din aur, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central. 
Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 monede. 
Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broşura de prezentare, este de 1.900,00 lei /buc. 
Monedele din aur dedicate aniversării a 200 de ani de la naşterea lui George Bariţiu au putere circulatorie pe teritoriul României.

O firmă braşoveană propune o alternativă inovativă de stingere a incendiilor

Prototip functional

Toată lumea ştie cât de devastator poate fi un incendiu şi câteva pagube poate provoca. Şi ceea ce nu distruge focul sigur va distruge apa folosită la stingere. Pentru a evita toate aceste lucruri o firmă braşoveană propune o alternativă inovativă de stingere a incendiilor cu ceea ce se poate numi apă USCATĂ. Sistemul de detectare şi stingere a flăcărilor funcţionează practic tot cu apă doar că foloseşte cu 90% mai puţin lichid decât sistemele clasice. Firma distribuitoare a pus la punct la Braşov cel mai mare laborator de testare al sistemului cu apă nebulizată.  În caz de incendiu sistemul inteligent care este compus din două componente unul vizibil sub podeaua laboratorului şi celălalt în plafon acţionează promt şi fulgerător la doar câteva minute de la detectarea fumului. De apreciat la acest sistem inteligent, pe lângă faptul că are un consum de apă, mai scăzut cu 90%, este faptul că tot ceea ce se află în încăpere rămâne practic intact după declaşarea alarmei. Că este vorba despre acte, mobilier sau echipamente electrice şi electrocasnice- toate vor fi perfect funcţionale după ce flăcările au fost stinse.
"Sistemul este numit sistem de apă nebulizată datorită amestecului de apă cu gaz şi a producerii de microparticule de apă şi care acţionează la baza focului şi suprimă incendiul practic" a declarat  Seleniu Săcelean, manager firmă distribuitoare. Sistemul stinge eficient atât incendiile minore, cât şi incendiile majore. 

Partea superioara

"Aceste sisteme sunt toate testate în incendii reale şi astfel ceea ce noi facem de fapt cu apa nebulizată este dovedit în situaţii reale, în incendii la scară reală şi asta face diferenţa." a spus Daniel Bognar,  director regional de vânzări.
Aceste sisteme inteligente sunt folosite deja, în Spania, începând de la bănci şi instituţii de stat până la gări, aeroporturi, şi staţii de metrou sau chiar spitale. De fapt sistemul nu are limite atunci când vine vorba despre locaţiile în care poate fi montat şi este chiar apreciat în clădiri de birouri sau în imobile în care se păstrează arhive cu documente extrem de valoroase şi asta tocmai eficienţei cu care opreşte un incendiu şi a volumului extrem de scăzut de apă folosit. Firma distribuitoare a prezentat  la sediul său şi modele de ultimă generaţie de extinctoare. 

Duzele

"Este un sistem inovator care prezintă o eficacitate ridicată faţă de sistemele existente care cu mult mai puţină cantitate de produs sting foc mai mult. Noi am mers chiar şi pe idea de extintoare ecologice, biodegradabile, care nu lasă reziduuri. Acestea nu numai că sting focul dar nici nu distrug obictele dintr-o încăpere afectată de foc." a spus Juan Castilla Corral,  reprezentant firmă de extinctoare 
Sistemele de stingere a incendiilor au fost dezvoltate în anii '90 în special pentru marină care solicita rezervoare mai mici de apă pentru sisteme clasice. Acestea sunt produse în Finlanda şi distribuite în toată Europa iar acum acestea sunt disponibile şi în România prin distribuitorul de la Braşov. Preţul acestora nu este cu mult peste al celor clasice însă dacă firmele şi proprietarii de diferite locaţii ar fi interesaţi de astfel de achiziţii nu la fel putem spune şi despre reprezentanţii intituţiilor publice locale şi nu numai , care în urma licitaţiilor de achiziţii publice trebuie să aleagă varianta cea mai ieftină.

“Cu mătuşa prin România”

Alexandru Andries

  Alexandru Andrieş lansează un nou disc şi albumul de călătorie “Cu mătuşa prin România”, joi, de la ora 16.30, la ceainăria Cărtureşti Verona din Capitală, informează un comunicat.
Fanii lui Alexandru Andrieş vor avea parte joi de o dublă lansare albumul de călătorie “Cu mătuşa prin România”, publicat la Editura Vellant, şi discul “JT”, produs de casa de discuri A&A Records.
Al treilea album de Alexandru Andrieş apărut la Editura Vellant, “Cu mătuşa prin România” spune povestea unei călătorii aşteptate de 44 de ani, de când mătuşa artistului a plecat din ţară în America. O călătorie prin România, cu aparatul foto în mână, gata să surpindă locuri frumoase, mâncăruri grozave şi momente amuzante din două perspective: a lui Alexandru Andrieş şi a simpaticei mătuşi venite din Key Biscayne să revadă ţara în care a crescut. Pentru ca lucrurile să fie perfect documentate, relatarea nepotului este transcrisă în album, iar a mătuşii este imprimată pe DVD-ul bonus care însoţeşte cartea.
Discul “JT” (cu un titlu format din iniţialele lui James Taylor) aduce noi sonorităţi pentru 18 piese din discografia artistului american care deţine cinci premii Grammy şi un loc în Rock & Roll Hall of Fame. Amuzante sau delicate, despre dragoste sau despre oraş, melancolice sau ironice, piesele de pe albumul “JT” îi aduc pe fani mai aproape de muzica lui James Taylor în timp ce ascultătorii pot fredona în româneşte “Summer’s here/ A venit vara iar” sau “Don’t let me be lonely tonight/ Să nu mă laşi singur”.
Despre albumul “Cu mătuşa prin România”, Andrieş spune: “… nu vorbim de un album turistic comandat de vreo instituţie, e relatarea sinceră şi fără niciun fel de scop a unei călătorii în care se amestecă peisaje, pofte culinare, uimiri şi admiraţii sincere (dar şi comentarii acide, cînd e cazul). De fapt, e ca şi cum asistaţi invizibili la o discuţie între mătuşa mea şi mine, pe subiectul acestei călătorii pe care ea şi-o dorea de ani de zile şi care în sfîrşit s-a întîmplat – aerul relaxat şi ideea de intimitate sunt ingredientele care dau gustul special pe care îl are şi cartea, şi discul bonus – şi cred că am făcut bine mergînd în această direcţie…”.

„Salvaţi-l pe Martinică!”

Ursul brun

Asociaţia de protecţie a animalelor „Milioane de prieteni” (AMP), Braşov împreună cu Real Hypermarket vă invită la un concurs în scop caritabil. Începând de azi braşovenii au şansa să salveze un urs, în cadrul campaniei de strângere de fonduri pentru Sanctuarul de urşi „Libearty” Zărneşti.
În incinta magazinului Real- Hypermarket Braşov a fost amplasată o urnă de donaţii, care este de fapt un stup adevărat. Cocoţat pe stup stă Martinică, un urs de pluş de dimensiuni mari. Prins la furat de miere, Martinică a fost legat în lanţuri, însă voi aveţi şansa să-i redaţi libertatea. Fiecare persoană – sau grup de persoane – care va dona bani are şansa să-l scoată pe Martinică din lanţuri. Cel mai generos donator va primi cheile de la lacăt şi va pleca cu Martinică acasă, împreună cu două bilete de acces în Sanctuarul de urşi „Libearty” Zărneşti.
„Acest gest este unul simbolic, reprezentând lupta pe care o duce Asociaţia „Milioane de prieteni” pentru a salva urşii captivi din România. Între 29-31 ale fiecarei luni, urnele sunt golite, iar la începutul fiecărei luni este desemnat câştigătorul acestei campanii”, a declarat Liviu Cioineag, manager Libearty Bear Sanctuary Zărneşti.
„Susţinem cu entuziasm această campanie de salvare a urşilor captivi. Asociaţia ‘Milioane de prieteni’ ne sunt parteneri de mai mulţi ani şi avem încredere că vor face în continuare tot posibilul pentru această cauză. Le mulţumim şi clienţilor noştri care ni se alătură în acest demers“, a spus Laurenţiu Furtuna, directorul hypermarket-ului.
Campania are drept scop strângerea de fonduri pentru finanţarea acţiunilor de salvare a urşilor aflaţi în condiţii de captivitate, în ferme private, restaurante, pensiuni, zoo, circuri etc. În România mai există încă cel puţin 26 de astfel de cazuri.

Premiile concursului sunt:

• Premiul I – un ursuleţ de pluş şi o excursie la Sanctuarul de urşi Libearty Zărneşti pentru două persoane
• Premiul II – o excursie pentru patru persoane la Libearty Zărneşti
• Premiul III – patru bilete de acces la Libearty Zărneşti

Valoarea totală a premiilor lunare este de 550 de lei. Pentru desemnarea câştigătorului, AMP va dota urna cu pungi resigilabile de dimensiunile bancnotelor, fiecare având eticheta pentru date de contact. AMP este operator de date personale autorizat de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal.

Ştiaţi că: la Revoluţie s-a tras şi în Biserica Neagră?

Sunt convins că mulţi dintre voi nu ştiaţi că în Biserica Neagră există urme de gloanţe de la Revoluţia din 1989. Exact! pe un stâlp interior de pe partea nordică se văd urmele a şase proiectile care au trecut prin Portalul de Aur.

Urme de gloante in Biserica Neagra

De prima dată când am văzut, în urmă cu câţiva ani, am vrut să ştiu de unde până unde urme de gloanţe Biserica Neagră? Dar când te iei cu altele uiţi şi interesul dispare. Până când săptămâna aceasta am trecut iarăşi pe lângă stâlp; mi-am zis că nu mai scap ocazia şi l-am întrebat pe istoricul Gernot Nussbächer (cu care am onoarea de a fi coleg) despre aceste urme ale istoriei recente.
“În ziua de 23 decembrie 1989 la Braşov a fost o zi de coşmar, s-a tras cu armele din toate direcţiile şi în toate direcţiile de către cei care la 22 decembrie au spart unul sau mai multe depozite de arme ale autorităţilor de stat şi se autoproclamau ‘revoluţionari’ “, mi-a spus domnul Nussbächer. Se pare că unul dintre cei care au pus mâna pe o armă, “cu mintea tulburată poate de băutură a tras şi spre Poarta de Aur, fără nici un motiv logic. Alţii au tras în turnul bisericii, crezând că porumbeii sunt terorişti şi au distrus acoperişul, dar la verificare s-a putut vedea că nu a fost nici un om acolo şi nu a tras nimeni din turnul bisericii”.
Nici dumnealui nu ştie cu exactitate cine şi de ce a tras în Biserica Neagră, şi nici nu cunoaşte persoane care au fost atunci mai aproape de evenimente şi care ar putea da mai multe detalii.
“Găurile ca urme ale nebuniei au rămas şi urmau să fie închise cu ghips, dar le-a văzut arhitectul Ulrich Keicher, delegat din partea finanţatorilor germani ai resturării bisericii, şi a zis că aceste urme trebuie să rămână ca ‘monumente istorice’ şi a recomandat punerea plăcii. Sunt mărturii ale psihozei de terorişti din acele zile, când apropae fiecare bănuia pe aproape fiecare că este terorist şi cine avea armă trăgea înainte să fi tras altul în el”.]
sursa: benighegoiu.wordpress.com

Placa comemorativa