Autor: Camelia Onciu,
07.11.2014
• Comunitatea saşilor a contribuit la istoria
Braşovului şi a Europei prin personalităţi de seamă în domeniile ştiinţelor,
culturii şi politicii
Sasul care a primit prima scrisoare în limba română
Cea mai impresionantă personalitate a saşilor transilvăneni este cu siguranţă braşoveanul Johannes Honterus (1498-1549). A fost un învăţat umanist, fondatorul gimnaziului săsesc din Braşov, primul din Sud-Estul Europei (1541), şi al primei biblioteci şcolare din această parte a Europei, tot la Braşov, în 1547. Honterus s-a născut într-o casă de pe Strada Neagră (actualmente, Str. Nicolae Bălcescu nr. 40), în 1498, şi a murit tot aici, în 1549. În 1522, a absolvit Universitatea din Viena, iar în anul 1525 a primit titlul de „magister artium“. A fost profesor la Universitatea din Cracovia. Cărţile lui erau atît de căutate încît au fost reeditate de circa 150 de ori în 100 de ani. „Rudimenta Cosmographica“ (1530) era manual de geografie de căpătîi în Germania şi în sud-estul Europei. În anul 1533 s-a întors la Braşov, s-a căsătorit, a fost ales în „Adunarea celor o sută“, apoi a devenit Consilier Comunal. A înfiinţat una dintre primele tipografii din Transilvania. Spiritul lui reformator se regăseşte în „Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania“ (1547), care cuprindea principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii saşilor din Transilvania, de inspiraţie luterană. Umanistul s-a preocupat în mod deosebit de educaţia tineretului, tipărind manuale şi reorganizînd învăţămîntul. În 1543, a scris Constitutio Scholae Coronensis, care a rămas primul regulament şcolar din spaţiul românesc. Judele Braşovului, Johann Benkner, a fost destinatarul celebrei scrisori a lui Neacşu din Cîmpulung (29 iunie 1521), primul document cunoscut scris în limba română. Judele (primar) sas ocupa această funcţie încă din 1511 şi a fost cunoscut ca sprijinitor al scrierilor în limba română şi al diaconului Coresi. De la el ne-a rămas celebra frază: „mai bine a grăi cinci cuvinte cu înţeles decît o mie de cuvinte neînţelese în limbă străină“.
Casa de Soterius von Sachsenheim
Una dintre puţinele familii de nobili transilvăneni căreia i se ştiu cele mai îndepărtate origini este Casa de Soterius von Sachsenheim, din satul braşovean Dacia. Această familie a dat politicieni şi funcţionari din administraţia de stat a Transilvaniei, ofiţeri, cărturari, pastori şi artişti. Primul strămoş cunoscut, Valentinus Schöchtert (n. 1554), a fost fermier. Petrus Soterius, pastor luteran în Buneşti, a refuzat oferta lui Ali Paşa de a primi titlul de Principe al Transilvaniei. Fiul lui, Georg Soterius (Cel Bătrîn), a întîlnit-o în Letonia pe Marta Helena Skowronska, o fată orfană de 12 ani, care lucra ca servitoare în casa unui pastor. Sasul i-a oferit primele noţiuni de educaţie. Ulterior, fata a devenit ţarina Ecaterina I a Rusiei. În 1708, pe cînd era pastor luteran în Criţ, a primit o scrisoare de la ţarină, care i-a oferit o slujbă la curtea ţarului, dar sasul a refuzat. În „Historia Dacia Antiquae“, a susţinut continuitatea şi latinismul românilor de azi. Georg Soterius (Cel Tînăr) a urmat universităţi în Germania, obţinînd titlul de magister la Leipzig, unde a şi predat. În 1739 s-a căsătorit cu Anna Katherina Breckner von Brukenthal, sora baronului. Johann Michael (Cel Bătrîn) a primit de la împăratul Leopold al II-lea titlul nobiliar „von Sachsenheim“ (Casa Saşilor). Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical, care cînta la pian şi compunea arii şi menuete. Fiul lui a fost inspector general al trezoreriei în guvernul Transilvaniei. Clara Adelheid a fost o pictoriţă foarte apreciată, zugrăvind în special portrete ale nobililor transilvăneni. Albert Conrad a avut o carieră militară de succes, dar a fost parlamentar şi în Dieta Ungariei. Fiul său, Arthur, ca medic şi explorator, a călătorit cu vaporul prin toate colţurile lumii, apoi s-a stabilit la Feldioara. Edith Jeanette a studiat la München, la Academia de Arte Frumoase. În 1911, Edith Soterius a avut prima ei expoziţie, la Galeria din Braşov. A semnat mai bine de 200 de picturi, desene şi litografii.
Generaţiile Teutsch
Teutsch a fost o altă familie de notorietate în Ardeal, cu rădăcini pînă în secolul XVII. Andreas Teutsch a fost un medic sas, cu rang de conte. Braşoveanul Joseph Teutsch a fost un renumit pastor luteran din secolul XVIII, Traugott Teutsch, director de şcoală şi scriitor, Georg Daniel Teutsch, episcop evanghelic, Friedrich Teutsch, episcop şi istoric, Georg Teutsch, hidrolog, Eduard Teutsch, industriaş şi om politic, Gustav Hermann Teutsch, teolog şi om politic, Hannelore Teutsch, pictor, artist grafic şi ilustrator, Hildegard Teutsch, om politic, Jens Teutsch-Majowski, jurnalist şi scriitor, Leo Teutsch, arheolog.
Cel mai cunoscut braşovenilor este Hans Mattis-Teutsch (1884-1960), artist expresionist: pictor, sculptor, grafician de renume european. El a fondat Uniunea Artiştilor Plastici din Braşov, în 1944, şi a fost ales preşedinte de cîteva ori. În memoria sa, Liceul de Arte Plastice din Braşov a primit numele său. Fiul său, Waldemar Ioan Mattis-Teutsch (1913-1960), a pictat, lucrările sale încadrîndu-se în stilul avangardist. Cel de-al treilea Mattis-Teutsch, Waldemar, s-a născut la 20 mai 1950 şi este primul artist plastic din România care a înlocuit şevaletul şi penelul cu laserul. Operele lui sînt holograme. Un alt artist plastic important a fost baronul Friedrich Ritter von Boor Bomches, considerat cel mai bun grafician al lumii. Pictor, fotograf de război, armurier, braşoveanul a emigrat în Germania, ţară în care a fost declarat cel mai apreciat portretist. Printre chipurile pe care le-a zugrăvit, a fost şi cel al filosofului Martin Heidegger.
Paleontolog de notorietate internaţională
Erich Jekelius (1889-1970), născut la Satulung (astăzi Săcele), a fost un paleontolog recunoscut la nivel european. La vîrsta de 23 de ani, în 1913, a publicat primele date geologice despre Piatra Craiului. Lucrarea „Faunele mezozoice din munţii Braşov“ a fost prima lui monografie paleontologică în care a descris fauna preistorică din Munţii Braşovului, peste 200 de specii, din care 23 necunoscute la acea oră. Au urmat şi alte expediţii, care s-au finalizat cu noi monografii paleontologice, cotate la nivelul celor mai exigente lucrări de gen din lume. După Marea Unire din 1918, a lucrat la Institutul Geologic din Bucureşti. Forînd în Dealul Melcilor pentru fabrica de ciment din Răcădău, unde era coproprietar, Jekelius a extras circa 100 de specii de fosile (2.419 exemplare). Rezultatele au fost publicate într-o impunătoare lucrare ilustrată în Anuarul Institutului Geologic al României din 1935, studiu care i-a adus o faimă mondială. Colegii de breaslă îl considerau cel mai serios şi prolific cunoscător al faunelor mezozoice şi pliocene de la noi, un paleontolog de talie internaţională. A fost coautor la redactarea Hărţii geologice a României, realizată la scara 1:1.500.000, apărută în 1926 şi care va rămîne mult timp harta de referinţă pentru teritoriul ţării. A avut contribuţii importante şi în studiul zăcămintelor de gaze naturale pentru Societatea de gaz metan. S-a implicat în domeniul construcţiei de baraje. Muzeografia este un alt domeniu care l-a preocupat pe savant, contribuind la dezvoltarea „Muzeului Săsesc al Ţării Bîrsei“, înfiinţat în 1907.
Părintele briologiei moderne
Johann Hedwig (1730-799) este un nume care nu lipseşte din nicio enciclopedie mondială a ştiinţelor. În 1752, a intrat la Universitatea din Leipzig. A studiat filosofie şi matematică, dar şi ştiinţe medicale. După absolvire, a vrut să practice medicina în Braşov, dar a fost dezamăgit să constate că nu sînt primiţi decît cei cu diplomă de la Universitatea din Viena. S-a mutat în Chemnitz, apoi în Leipzig, unde s-a dedicat studiului plantelor. În 1782, a publicat „Fundamentum Historia Naturalis muscorum frondosorum“, cu care a obţinut recunoaşterea internaţională. În 1784 a preluat conducerea Spitalului Militar de la Leipzig. Faima lui Hedwig s-a răspîndit şi a fost ales membru în mai multe academii şi societăţi ştiinţifice, inclusiv Royal Society din Londra. Observaţiile lui asupra muşchilor (briofite) au condus la o mai bună înţelegere a mecanismului de reproducere a acestora, contrazicîndu-l pe celebrul Carl Linne. Cea mai importantă contribuţie a braşoveanului a fost în domeniul clasificării muşchilor, savantul descriind toate speciile cunoscute la acea oră. Clasificarea lui stă la baza nomenclatorului ştiinţific modern al muşchilor. Tot lui, botanica îi datorează tehnica de laborator prin care se disecă muşchii, tehnică folosită şi azi. Este recunoscut astăzi drept părintele briologiei moderne (ramura botanicii care se ocupă de studiul muşchilor de pămînt). Numele sasului a fost dat unei familii de muşchi, Hedwigiaceae, care cuprinde 10 subspecii. În 1852, a apărut Hedwigia Journal, iar din 1959 există o publicaţie ştiinţifică cu numele Nova Hedwigia (apare anual şi are 550 de pagini). Orice referire la clasificarea braşoveanului foloseşte abrevierea Hedw.
Naşul statisticii şi medicul sultanului
Martin Schmeitzel (1679-1747), profesor la Universitatea din Halle, are meritul de a fi botezat statistica. El îşi numea prelegerile „Collegium politico-statisticum“. Din ianuarie 1700, a început să predea la Universitatea din Jena. Începînd cu 1702, a fost titular la catedrele de drept constituţional, geografie, heraldică şi istorie de la universităţile din Wittenberg, Greifswald, Halle, Copenhaga, Lund. În 1712 a primit titlul de Maestru în Filosofie. Cu toate că Schmeitzel a creat termenul „statistik“, părintele statisticii este considerat Gotffried Achenwall, studentul lui, care nu a făcut altceva decît să pună în circulaţie acest cuvînt. Johann Martin Honigberger (1795-1869) a fost un medic şi farmacist sas din Braşov. Timp de jumătate de secol, Honigberger a întreprins cinci călătorii în India, trei în Europa şi una în Asia, trăind o viaţă plină de aventuri şi cu multe acţiuni de pionierat. În 1815 a plecat spre Constantinopol, unde a devenit medicul personal a sultanului. Timp de patru ani, a fost medic de curte al maharajahului Ranjit Singh. A practicat atît medicina alopată, cît şi cea homeopată în Transilvania, Bulgaria, Turcia, India şi Pakistan. A introdus în Asia noi metode de vaccinare antivariolică. S-a îmbolnăvit de holeră şi a reuşit să se vindece singur, cu ajutorul homeopatiei. El a fondat în Lahore şi Calcutta primele spitale unde oamenii săraci erau îngrijiţi fără să li se ceară bani. Sasul braşovean cunoştea 17 limbi. A fost un reputat orientalist, arheolog, botanist şi numismat, însă numele lui e pomenit mai ales ca fondator al homeopatiei.
Hensel, eroul de la Malborghetto
Friedrich Hensel (1781-1809) a fost un ofiţer din armata Imperiului Austriac, care a ţinut piept armatei lui Napoleon la Malborghetto, Italia. Abia la capătul a patru zile de lupte crîncene, francezii au reuşit să treacă de el, spre disperarea lui Napoleon care aştepta întăriri la Aspern-Essling. Hensel a absolvit Academia de Geniu din Viena, a fost avansat locotenent major, apoi căpitan. La Malborghetto, situat la graniţa de sud a imperiului austriac, a construit un fort după propriile planuri. Comandînd numai 290 de infanterişti şi artilerişti, a înfruntat o armată de 170 de ori mai numeroasă, condusă de Eugene de Beauharnais, fiul adoptiv al lui Napoleon. Francezii n-au reuşit să treacă de Hensel decît luînd cu asalt cetatea din două părţi. În ultima zi de lupte la Malborghetto, braşoveanul a pierit. Pînă şi inamicul i-a recunoscut geniul militar. Generalul de divizie Jean-Jacques Germain Pelet-Clozeau scria în lucrarea sa despre campania franceză din 1809: „Îi cinstesc pe austriecii curajoşi, căpitanul Hensel şi ofiţerii săi, care s-au acoperit de glorie, cu o defensivă genială. Învinşii au cîştigat admiraţia învingătorilor!“. O jumătate de secol mai tîrziu, Împăratul Ferdinand I al Austriei i-a dedicat acestui erou o placă comemorativă pe care scrie: „În memoria morţii eroice a căpitanului de geniu cezaro-crăiesc Friedrich Hensel, în 17 mai 1809, şi a tovarăşilor lui de luptă, care au căzut cu el.“ Începînd cu 1866, construcţia militară poartă numele Fortul Hensel, în onoarea celui ce l-a apărat cu preţul vieţii. O cazarmă italiană e numită F. Hensel. La Academia Militară Tereziană din Viena, căpitanul braşovean a fost declarat „Naşul“ promoţiei din 1970.
Hans Bergel, cetăţean de onoare al Braşovului
Scriitorul braşovean Hans Bergel (n. 1925) s-a născut într-o familie de învăţători saşi din Rîşnov. În ianuarie 1945, a fost arestat la Sibiu pentru a fi deportat în URSS. Dar, înainte ca trenul să plece, a reusit să fugă. Pînă în octombrie 1945 a stat ascuns la un cioban român. Bergel a intrat în contact cu Rezistenţa Anticomunistă. La 22 de ani, a încercat să fugă din România, dar a fost prins la Budapesta şi condamnat la 14 luni de închisoare. După 10 luni, a evadat. Fiind sportiv de performanţă, a făcut armata la Clubul Central al Armatei. La Cluj, a fost din nou arestat, în 1954, pentru „incitare la rebeliune“. A primit un an de închisoare. Deşi a fost eliberat mai devreme, nu i s-a permis să-şi reia studiile de filosofie. În 1959, a fost arestat pentru a treia oară şi condamnat la 15 ani de muncă silnică, în cadrul procesului „grupului de scriitori germani“. În cinci ani, a trecut prin 18 temniţe. Pînă în 1964, a avut domiciliu forţat în Bărăgan. După eliberare, s-a angajat ca muzician la orchestra din Braşov. A depus cerere de emigrare în RFG. A fost refuzat. L-a ajutat Günter Grass, laureatul de mai tîrziu al Premiului Nobel pentru literatură, intervenind pe lîngă ministrul german de externe Willy Brandt. S-a stabilit la Gröbenzell, lîngă München, şi şi-a reluat activitatea de scriitor. A preluat redacţia ziarului Siebenburgische Zeitung (Ziarul Transilvănean) de la München. În paralel, aproape în fiecare an, a publicat cîte o carte. Tot ceea ce a scris, adică 30 de cărţi, de la nuvele, schiţe, eseuri şi romane, la versuri şi articole politice, toate fac referinţă la locurile natale. În 2012, a primit titlul de cetăţean de onoare al Braşovului.
Sasi de vază ai cetătii
În cele şapte secole de existenţă, Braşovul a avut la conducerea cetăţii 142 de primari, juzi primari şi juzi superiori de origine germană. Printre aceştia s-au numărat şi binecunoscuţii Lucas Hirscher (1482-1541) şi Valentin Hirscher (1559 -1603). Ultimul primar sas a fost dr. Karl Ernst Schnell, în perioada 1916-1926. Comunitatea saşilor din Braşov a dat numeroase personalităţi de marcă în artă, politică, ştiinţe. Iată cîţiva dintre aceşti saşi născuţi la Braşov şi remarcaţi la nivel naţional şi european.
Oameni de ştiinţă
- Julius Paul Römer (1848-1926) - botanist, doctor honoris causa al Universităţii din Wroclaw
- Petrus Sigerus (1759-1831) - farmacist şi botanist, întemeietorul botanicii farmaceutice din Transilvania
- August Fabritius (1857-1945) - oculist, organizator al Spitalului de boli de ochi din Braşov, autorul unui procedeu original de operare a cataractei
- Oswald Thomas (1882-1963) - profesor universitar de astronomie şi conducătorul Observatorului astronomic din Viena. E recunoscut pentru calcularea traiectoriilor meteorilor.
- Wilhelm Depner (1873-1950) - medic, membru al Societăţii Germane de Chirurgie. A introdus în România metoda tratării cancerului cu radiu.
- Klaus Popa (n. 1951) - istoric, specializat în istoria germanilor din România
- Maja Philippi-Depner (1914-1993) - istoric
- Gernot Nussbächer (n. 1939) - istoric, arhivar, scriitor
- Hermann Armeniu Fabini (n. 1938) - istoric de artă, arhitect şi politician
Muzicieni
- Valentin Bakfark (1507-1576) - maestrul lăutei medievale
- Paul Richter (1875-1950) - compozitor, pianist, organist şi pedagog, capel-maistru al orchestrei oraşului şi dirijor al Societăţii Filarmonice
- Hans Eckart Schlandt (n. 1940) - interpret organist şi profesor, cantor şi organist la Biserica Neagră
- Peter Maffay (n. 1949) - cantautor german, unul dintre cei mai de succes cîntăreţi de muzică rock din Germania din toate timpurile, cu peste 40 de milioane de albume vîndute
- Erich Bergel (1930-1998) - dirijor
- Wilhelm Georg Berger (1929-1993) - compozitor, muzicolog, violist şi dirijor, membru corespondent al Academiei Române
Teologi
- Petrus Petri de Corona - licenţiat în teologie, Artium Magister şi primul rector al Universităţii din Viena (1473)
- Harald Siegmund (1930-2012) - pastor evanghelic şi scriitor
- Paul Philippi (n. 1923) - teolog, profesor universitar şi politician, membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România
Scriitori, filosofi, publicişti
- Georg Scherg (1917-2002) - pedagog, prozator, poet, dramaturg şi traducător de limbă germană
- Walter Biemel (n. 1918) - filosof, doctor docent în filosofie, profesor universitar la Düsseldorf şi Aachen, preşedintele de onoare al Societăţii
Române de Fenomenologie
- Edda Dora Essigmann-Fântânar (n. 1922) - scriitor
- Franz Rehter (1640-1679) - poet şi editor
- Claus Stephani (n. 1938) - scriitor, istoric de artă, etnolog şi folclorist
- Frieder Schuller (n. 1942) - poet, libretist, scenarist şi regizor
- Bettina Schuller (n. 1929) - scriitor şi traducător
- Damasus Dürr (1535-1585) - preot, scriitor
- Johann Gorgias (1640-1684) - scriitor
- Egon Hajek (1888-1963) - scriitor, istoric literar şi muzicolog
- Hans Hartl (1913-1990) - scriitor şi publicist
- Klaus Hensel (n. 14 mai 1954) - scriitor
- Bernd Kolf (n. 1944) - prozator, editor şi poet
- Rolf-Frieder Marmont (n. 1944) - poet, traducător şi scriitor
- Adolf Meschendörfer (1877-1963) - scriitor
- Erwin Neustädter (1897-1992) - scriitor
- Alwin Zweyer (n. 1933) - poet şi jurnalist
- Heinrich Zillich (1898-1988) - scriitor
- Willi Zeidner (n. 1927) - scriitor
- Emil Witting (1880-1952) - scriitor
- Simon Christophori (1670-1726) - scriitor
- Karl-Rudolf Brandsch (n. 1931) - scriitor. În 2006 a publicat „Fuga din imperiul lui Ceauşescu. 40 km pe rîul Timiş“.
- Andreas Birkner (1911-1998) - prozator şi poet
Artişti plastici
- Gregorius (1490-1553)
- Johann Ölhan senior (?-1763)
- Joseph Mohr (1713-1784)
- Wilhelm Fabini (n. 1936) - artist plastic
- Eduard Morres (1884-1980) - pictor, topograf artistic
- Harald Meschendörfer (1909-1984) - pictor şi grafician
- Hans Eder (n. 1883-1955) - pictor
- Fritz Schullerus (1866-1898) - pictor. Sora lui, Anna Schuller-Schullerus, a fost povestitoare şi scriitoare, iar fratele lui, Adolf Schullerus, a fost lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor şi teolog.
Sportivi
- Liviu-Dieter Nisipeanu (n. 1976) - şahist
- Walter Ziegler (n. 1938) - ciclist de performanţă, maestru al sportului
- Ioan Kramer (n. 1962) - fotbalist la F.C.M. Braşov şi F.C. Steaua
- Albert Ziegler (1888-1946) - primul pilot sas din Ardeal, constructor şi instructor aviatic
- Günther Bosch (n. 1937) - antrenorul de tenis al lui Boris Becker la turneul de la Wimblendon (1985)
