Si se pare ca semnele timpului de pe urma ne sunt aratate
din ce in ce mai des....
În România avem puţine reprezentări ale apocalipsei, iar una dintre ele este
tocmai în Braşov.
În Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei există un loc în care nu a intrat niciun turist de zeci de ani.
Aici sunt nu mai puţin de 13 scene ale Apocalipsei, pictate pe bolta locaşului, plus o frescă năucitoare greu de înţeles, care aminteste de exploziile solare şi inversarea polilor magnetici.
Paracliserul de nord
Biserica Sfântul Nicolae din Şchei, loc de închinăciune, leagăn al limbii române şi tezaur de vestigii istorice preţioase, ascunde încă multe comori.
Una dintre ele este paracliserul de nord, o încăpere aflată în lateralul bisericii care, prin anii ’70, a fost închisă publicului, din dispoziţia expresă a Securităţii statului. Acesta pare sa aiba ascunse pe peretii ei profetii despre sfarsitul lumii.
Este, de fapt, tot o bisericuţă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“.
Iniţial, paraclisul a funcţionat ca sacristie (casă de taină pentru Ordinul Sfintei Fecioare Maria) şi loc pentru spovedanie. Ulterior, a devenit capelă funerară, din 1856 până în 1970, când a fost închisă urgent.
Paraclisul are doar 12,6 metri lungime, cu tot cu altar, şi 4,5 metri lăţime, este dreptunghiular, cu bolţi semicilindrice şi o turlă în zona centrală.
,,Iulie 9 zile, luni, la 7 ceasuri, s-au pus temeliile paraclisului, care s-au făcut pentru treaba ispovedaniei, întru hramul Blagoveştenilor Precestei, care s-au făcut prin îndrumarea şi purtarea de grijă a popei Radului, fiul popei Radu Tempea“, spune o cronică din 1733.
O inscripţie din vechiul catastif al bisericii de la 1759 arată că „fundator“ a fost Costanda lui Manole.
Picturile au fost realizate în 1737, de către Gheorghe Hranite şi fratele său Grigore, pe cheltuiala şcheienilor.
Icoana de hram a paraclisului păstrează inscripţia, confirmând autorul şi data: «Iconopiseţ Gheorghie Zugrav, 1738».
Frescele deteriorate sporesc farmecul, dar şi misterul paraclisului. Scenele Apocalipsei, Iisus ţinând sabia în gură, ochiul lui David, toate acestea sunt zugrăvite pe pereţii locaşului, încurcând minţile celor ce încearcă să le desluşească tâlcul.
Arhanghelii inversează polii Pămîntului
Cea mai interesantă frescă o găsim pe un contrafort. Se numeşte „Roata lumii“ şi redă o scenă a rotirii Pământului în jurul Soarelui, rotaţie executată de sfinţi, unică – la nivel mondial.
Soarele, în mijlocul căruia este un triunghi echilateral care încadrează „ochiul cel neobosit“, aruncă spre Pământ raze ucigătoare. Este „Ochiul lui David“, dar seamănă şi cu simbolul
masonic.
Pământul este o sferă susţinută de patru personaje. Două câte două şi la poli opuşi, aceste personaje au haine de aceeaşi culoare. Par să fie doi bărbaţi şi două femei. Nu au aceeaşi vârstă, nici aceeaşi rasă nu par să fie. Dar cel mai ciudat lucru este poziţia lor.
Personajele încearcă să urnească planeta, dar nu în plan orizontal, al mişcării de rotaţie, ci în plan vertical, de parcă ar vrea s-o dea peste cap.
Dacă această roată a lumii face parte din ansamblul scenelor care descriu Apocalipsa, atunci nu se poate să nu facem legătura cu mult vehiculata teorie a inversării polilor magnetici ai Terrei,
una din temele care anunţă sfârşitul lumii.
O reprezentare unică în lume
Oricum, îngerii care rotesc Pământul este o reprezentare cel puţin bizară, unică în lume. „La momentul când a fost pictată, Biserica Catolică încă nu admisese revoluţionara teorie a
lui Galilei(n. 1564 – d. 1642), deşi trecuse un secol. În 1741, Vaticanul a permis publicarea cărţilor savantului şi abia ulterior a recunoscut formal că Pământul se roteşte în jurul Soarelui.
Cu atât mai mult, în 1738, nu se punea problema rotaţiei planetelor. Pictorul Ioan Hranite a fost un pionier al ştiinţei în Ţările Române. Curios lucru, a pictat o teorie ştiinţifică într-o biserică. De unde să fi ştiut pictorul Ioan Hranite de schimbarea polilor magnetici? Dar de exploziile solare, două dintre teoriile care prezic venirea apocalipsei?
«Roata Lumii» ar trebui să atragă atenţia teologilor şi oamenilor de ştiinţă, deopotrivă, în căutarea unei interpretări .
În acest moment, fresca din Şchei e doar un imens semn de întrebare.
Viziunile pictorilor asupra Apocalipsei pot fi întâlnite în puţine locaşuri de cult ortodox din lume. Cele mai cunoscute şi cele mai vechi sunt picturile din Mănăstirea Dionisiou, realizate în
secolul XVI de zugravul cretan Tzortzis. Pe mănăstirile din Moldova, ridicate sau împodobite de Petru Rareş, găsim de asemenea scene ale Judecăţii de Apoi, care inseamna de fapt ultima scenă din Apocalipsă. Alte fresce găsim şi la Mănăstirea Văcăreşti, Biserica Icoanei şi Biserica Kreţulescu din Bucureşti, Biserica „Buna Vestire“ şi paraclisul episcopiei din Râmnicu-Vâlcea.
Toate au fost realizate în secolul XVIII. Toate sunt picturi obişnuite, niciuna nu prezintă idei ştiinţifice şi nu au nimic în comun cu fresca din Şchei.
Un extraterestru în biserică ?
Picturile cu care Ioan Hranite a decorat zidurile bisericilor din Şchei, dar şi din Tismana, conţin şi
alte ciudăţenii care pot fi interpretate drept nave extraterestre, avioane, costume de protecţie. La fel ca „Roata Lumii“, acestea introduc elemente laice, de ordin ştiinţific.
Pictori de icoane plîngătoare
Grigore Hranite (sau Ranite), cunoscut pentru activitatea sa de pictor în Oltenia, Transilvania şi Banat/ s-a născut în 1712, posibil în zona Craiovei. A fost unul dintre cei mai talentaţi zugravi din cea de-a doua generaţie care a practicat stilul brâncovenesc şi unul dintre cei mai apreciaţi dascăli, în preajma sa formîndu-se cîteva dintre cele mai reprezentative figuri ale artei româneşti de la mijlocul secolului XVIII. A pictat o icoană la Blaj din care Maica Domnului a lăcrimat în 1764.
Icoana s-a pierdut, după ce a fost studiată la Viena. A mai pictat încă două, care, la rîndul lor, au plîns.
Grigore Ranite a avut un fiu, Ioan, care a activat şi el ca zugrav, secondându-şi mai întâi tatăl.
Cei doi semneaza împreună pictura murală a schitului Crasna (jud. Gorj) şi pe cea a bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, numita si biserica veche, din Răşinari (semneaza: "Grigorie zugrav, ....și
Ioan Zugrav"). Dupa terminarea studiilor de teologie, Ioan va reveni la Răşinari, pentru zugrăvirea la exterior a câtorva ocniţe si gasim semnătura sa, „Popa Ioan Grigoriovici zugrav, 1785 iunie 27”,
indicând că fusese între timp hirotonit preot. ( a_dumitran.pdf pag. 85)
Fresca Roata Vieţii (foto jos), semnata la Răşinari, diferită mult de Roata Lumii din Braşov.
Biserica Veche din Răşinari, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, a fost construită între anii 1725-1758.
La zugrăvirea acesteia au contribuit atat pictorii din sudul Carpaţilor , mai sus amintiti - Grigorie Ranite și fiul său Ioan Grigorovici –, cat si zugravi de biserici locali care au activat in centrul artistic dezvoltat la Răşinari in secolul al XVIII-lea. Dintre acestia se remarcă Stan și Iacob, fii pictorului Radu (popa Radul, popa Radu Man, Radu Zugravul- din Răşinari) care au realizat printre altele și picturile Mânăstirii Curtea de Argeș.
În România avem puţine reprezentări ale apocalipsei, iar una dintre ele este
tocmai în Braşov.În Biserica „Sfântul Nicolae“ din Şchei există un loc în care nu a intrat niciun turist de zeci de ani.
Aici sunt nu mai puţin de 13 scene ale Apocalipsei, pictate pe bolta locaşului, plus o frescă năucitoare greu de înţeles, care aminteste de exploziile solare şi inversarea polilor magnetici.
Paracliserul de nord
Biserica Sfântul Nicolae din Şchei, loc de închinăciune, leagăn al limbii române şi tezaur de vestigii istorice preţioase, ascunde încă multe comori.
Una dintre ele este paracliserul de nord, o încăpere aflată în lateralul bisericii care, prin anii ’70, a fost închisă publicului, din dispoziţia expresă a Securităţii statului. Acesta pare sa aiba ascunse pe peretii ei profetii despre sfarsitul lumii.
Este, de fapt, tot o bisericuţă, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“.
Iniţial, paraclisul a funcţionat ca sacristie (casă de taină pentru Ordinul Sfintei Fecioare Maria) şi loc pentru spovedanie. Ulterior, a devenit capelă funerară, din 1856 până în 1970, când a fost închisă urgent.
Paraclisul are doar 12,6 metri lungime, cu tot cu altar, şi 4,5 metri lăţime, este dreptunghiular, cu bolţi semicilindrice şi o turlă în zona centrală.
,,Iulie 9 zile, luni, la 7 ceasuri, s-au pus temeliile paraclisului, care s-au făcut pentru treaba ispovedaniei, întru hramul Blagoveştenilor Precestei, care s-au făcut prin îndrumarea şi purtarea de grijă a popei Radului, fiul popei Radu Tempea“, spune o cronică din 1733.
O inscripţie din vechiul catastif al bisericii de la 1759 arată că „fundator“ a fost Costanda lui Manole.
Picturile au fost realizate în 1737, de către Gheorghe Hranite şi fratele său Grigore, pe cheltuiala şcheienilor.
Icoana de hram a paraclisului păstrează inscripţia, confirmând autorul şi data: «Iconopiseţ Gheorghie Zugrav, 1738».
Frescele deteriorate sporesc farmecul, dar şi misterul paraclisului. Scenele Apocalipsei, Iisus ţinând sabia în gură, ochiul lui David, toate acestea sunt zugrăvite pe pereţii locaşului, încurcând minţile celor ce încearcă să le desluşească tâlcul.
Arhanghelii inversează polii Pămîntului
Cea mai interesantă frescă o găsim pe un contrafort. Se numeşte „Roata lumii“ şi redă o scenă a rotirii Pământului în jurul Soarelui, rotaţie executată de sfinţi, unică – la nivel mondial.
Soarele, în mijlocul căruia este un triunghi echilateral care încadrează „ochiul cel neobosit“, aruncă spre Pământ raze ucigătoare. Este „Ochiul lui David“, dar seamănă şi cu simbolul
masonic.
Pământul este o sferă susţinută de patru personaje. Două câte două şi la poli opuşi, aceste personaje au haine de aceeaşi culoare. Par să fie doi bărbaţi şi două femei. Nu au aceeaşi vârstă, nici aceeaşi rasă nu par să fie. Dar cel mai ciudat lucru este poziţia lor.
Personajele încearcă să urnească planeta, dar nu în plan orizontal, al mişcării de rotaţie, ci în plan vertical, de parcă ar vrea s-o dea peste cap.
Dacă această roată a lumii face parte din ansamblul scenelor care descriu Apocalipsa, atunci nu se poate să nu facem legătura cu mult vehiculata teorie a inversării polilor magnetici ai Terrei,
una din temele care anunţă sfârşitul lumii.
O reprezentare unică în lume
Oricum, îngerii care rotesc Pământul este o reprezentare cel puţin bizară, unică în lume. „La momentul când a fost pictată, Biserica Catolică încă nu admisese revoluţionara teorie a
lui Galilei(n. 1564 – d. 1642), deşi trecuse un secol. În 1741, Vaticanul a permis publicarea cărţilor savantului şi abia ulterior a recunoscut formal că Pământul se roteşte în jurul Soarelui.
Cu atât mai mult, în 1738, nu se punea problema rotaţiei planetelor. Pictorul Ioan Hranite a fost un pionier al ştiinţei în Ţările Române. Curios lucru, a pictat o teorie ştiinţifică într-o biserică. De unde să fi ştiut pictorul Ioan Hranite de schimbarea polilor magnetici? Dar de exploziile solare, două dintre teoriile care prezic venirea apocalipsei?
«Roata Lumii» ar trebui să atragă atenţia teologilor şi oamenilor de ştiinţă, deopotrivă, în căutarea unei interpretări .
În acest moment, fresca din Şchei e doar un imens semn de întrebare.
Viziunile pictorilor asupra Apocalipsei pot fi întâlnite în puţine locaşuri de cult ortodox din lume. Cele mai cunoscute şi cele mai vechi sunt picturile din Mănăstirea Dionisiou, realizate în
secolul XVI de zugravul cretan Tzortzis. Pe mănăstirile din Moldova, ridicate sau împodobite de Petru Rareş, găsim de asemenea scene ale Judecăţii de Apoi, care inseamna de fapt ultima scenă din Apocalipsă. Alte fresce găsim şi la Mănăstirea Văcăreşti, Biserica Icoanei şi Biserica Kreţulescu din Bucureşti, Biserica „Buna Vestire“ şi paraclisul episcopiei din Râmnicu-Vâlcea.
Toate au fost realizate în secolul XVIII. Toate sunt picturi obişnuite, niciuna nu prezintă idei ştiinţifice şi nu au nimic în comun cu fresca din Şchei.
Un extraterestru în biserică ?
Picturile cu care Ioan Hranite a decorat zidurile bisericilor din Şchei, dar şi din Tismana, conţin şi
alte ciudăţenii care pot fi interpretate drept nave extraterestre, avioane, costume de protecţie. La fel ca „Roata Lumii“, acestea introduc elemente laice, de ordin ştiinţific.
Pictori de icoane plîngătoare
Grigore Hranite (sau Ranite), cunoscut pentru activitatea sa de pictor în Oltenia, Transilvania şi Banat/ s-a născut în 1712, posibil în zona Craiovei. A fost unul dintre cei mai talentaţi zugravi din cea de-a doua generaţie care a practicat stilul brâncovenesc şi unul dintre cei mai apreciaţi dascăli, în preajma sa formîndu-se cîteva dintre cele mai reprezentative figuri ale artei româneşti de la mijlocul secolului XVIII. A pictat o icoană la Blaj din care Maica Domnului a lăcrimat în 1764.
Icoana s-a pierdut, după ce a fost studiată la Viena. A mai pictat încă două, care, la rîndul lor, au plîns.
Grigore Ranite a avut un fiu, Ioan, care a activat şi el ca zugrav, secondându-şi mai întâi tatăl.
Cei doi semneaza împreună pictura murală a schitului Crasna (jud. Gorj) şi pe cea a bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, numita si biserica veche, din Răşinari (semneaza: "Grigorie zugrav, ....și
Ioan Zugrav"). Dupa terminarea studiilor de teologie, Ioan va reveni la Răşinari, pentru zugrăvirea la exterior a câtorva ocniţe si gasim semnătura sa, „Popa Ioan Grigoriovici zugrav, 1785 iunie 27”,
indicând că fusese între timp hirotonit preot. ( a_dumitran.pdf pag. 85)
Fresca Roata Vieţii (foto jos), semnata la Răşinari, diferită mult de Roata Lumii din Braşov.
Biserica Veche din Răşinari, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, a fost construită între anii 1725-1758.
La zugrăvirea acesteia au contribuit atat pictorii din sudul Carpaţilor , mai sus amintiti - Grigorie Ranite și fiul său Ioan Grigorovici –, cat si zugravi de biserici locali care au activat in centrul artistic dezvoltat la Răşinari in secolul al XVIII-lea. Dintre acestia se remarcă Stan și Iacob, fii pictorului Radu (popa Radul, popa Radu Man, Radu Zugravul- din Răşinari) care au realizat printre altele și picturile Mânăstirii Curtea de Argeș.
