Enescu afirma intr-un interviu, acordat dupa concertul sustinut cu
orchestra Societatii Filarmonice din Brasov : “…la sasi am descoperit o
cultura muzicala uimitoare, extraordinara. Asa, la Brasov, ei au o
merituoasa orchestra simfonica”.
Societatea Filarmonica (Kronstädter
Philharmonische Gesellschaft) a impulsionat, prin personalitati marcante
care au condus-o, viata muzicala a Brasovului, timp de 66 de ani.
In prezentarea pe care o fac doresc sa subliniez succint aportul
acestor personalitati la crearea, dezvoltarea si profesionalizarea
orchestrei, cat si la diversificarea repertoriala.
Cultura muzicala a Brasovului secolului XIX se baza
pe o traditie puternica, seculara in care spiritul cultural german era
dominant. Populatia orasului formata din sasi, romani, maghiari si
evrei crea acel mediu intercultural in care diferitele influente se
intrepatrund si imbogatesc viata muzicala.
Asociatiile
culturale faurite de comunitatile etnice ale orasului, cultivau in
primul rand muzica lor nationala, conlucrand intr-un climat de
intelegere si competitie artistica exemplara. Astfel apar renumitele
asociatii corale: “Kronstädter Männergesangverein” in 1859, “Reuniunea
romana de gimnastica de cantari” in 1864 si “Brassói Magyar Dalárda” in
1863.
La inceputul secolului XIX ia fiinta “Societatea muzicala
vocal-instrumentala” condusa de Samuel Abraham, atestata in jurul anului
1820. Acelasi Samuel Abraham, construia si prima sala de spectacole la
Brasov “Reduta” in 1794, destinata atat balurilor cat si spectacolelor
de teatru si muzica.
Primele formatii profesioniste de muzica au fost fanfarele diferitelor
regimente, iar primaria a finantat o orchestra oraseneasca al carei prim
statut data din anul 1814. La inceput, aceasta formatie era compusa din
6 instrumentisti, in 1869 numara 24, iar din 1914 pana in 1935 ajunsese
la 28 de membri. Cei 28 de instrumentisti aveau, conform registrului
primariei din 1914, un venit intre 1.200 si 3.000 de coroane, la care se
adaugau banii de chirie, alte sporuri si credite pentru cumpararea de
instrumente .
Capela orasului a constituit baza intregii vieti
muzicale brasovene pana in anul 1935, cand a fost desfiintata.
Majoritatea instrumentistilor acestor formatii profesioniste proveneau
din Boemia, Austria sau Germania. Pe langa o scoala muzicala si
interpretativa deosebit de dezvoltata, ei aduceau in Brasov si suflul
marilor centre muzicale Viena si Lipsca. In programul concertelor de
promenada, sustinute in pavilionul parcului central de catre Capela
oraseneasca si capelele militare, erau incluse, pe langa muzica de
divertisment (marsuri, valsuri, uverturi), tot mai multe piese din
repertoriul simfonic. Astfel, dirijorul Ignatz Hajek, prezinta doua
parti din simfonia a IX - a de Beethoven, cu Orchestra regimentului
ulanilor, in 1859.
In acelasi timp, in mediile burgheze si
intelectuale, educatia muzicala instrumentala ia amploare si functia
sociala a muzicii creeaza nevoia de asociere. Astfel apar in a doua
jumatate a secolului XIX, diferite asociatii muzicale, care la indemnul
lui Anton Brandner (dirijor al Capelei orasenesti din anul 1869) s-au
unit in Reuniunea muzicala (“Musikverein”). Numarul instrumentistilor
amatori activi in cadrul acestei reuniuni a ajuns in anul 1872 la 57 de
persoane, iar in 1873 la 105 persoane , si in acelasi an aceasta
Reuniune se constituie in Societatea Diletantilor Brasoveni
(“Kronstädter Dilettanten Gesellschaft”). Aceasta societate formata din
membrii activi si cotizanti, era condusa de un presedinte, un director
muzical - persoane de vaza ale urbei, in frunte cu primarul Franz von
Brennerberg. Iubitorii de muzica: comercianti, medici, juristi,
administratori, profesori, multi dintre ei, admirabili instrumentisti,
au sprijinit moral si material nasterea Asociatiei filarmonice
brasovene, rezultata din fuziunea Societatii diletantilor brasoveni cu
Capela oraseneasca.
In primul sau concert, Societatea
filarmonica brasoveana a prezentat, in data de 6 mai 1878, Uvertura la
opera “Flautul fermecat” de Mozart si Simfonia a VI - a de Beethoven,
sub bagheta lui Anton Brandner, considerat fondatorul si primul dirijor
al acestei Societati. Acest concert a constituit de fapt inaugurarea
stagiunilor permanente pe care Filarmonica Brasov le continua si astazi.
Cu toate ca Societatea filarmonica din Brasov era o asociatie muzicala a
sasilor, ea era deschisa tuturor cetatenilor orasului, indiferent de
nationalitate. Dovada ca, in registrele si programele Asociatiei apar
nume romanesti ca: Safta, Dima, Onitiu, Dr. Baiulescu, Dr. Lemeny,
Bologa, alaturi de nume maghiare si evreiesti5. Aceasta descriere
interculturala se concretiza in dirijori si solisti romani, in
conlucrarea cu asociatiile corale sasesti, romanesti si maghiare si nu
in ultimul rand in propagarea creatiei compozitorilor brasoveni
(Brandner, Dima, Richter, Brediceanu, C. Bobescu).
Organizarea Societatii filarmonice din Brasov se baza pe o uniune cu
statut de persoana juridica a membrilor ei: fondatori, activi, cotizanti
si de onoare. Societatea era condusa de un comitet format din: dirijor,
dirijor secund si presedinte, iar incepand din anul 1893 s-au adaugat:
un vicepresedinte, doi secretari, un casier, un arhivar, un contabil, un
reprezentant al capelei orasenesti, membrii plini si suplimenti ai
comitetului. Functia de presedinte al Societatii filarmonice brasovene
au indeplinit-o, intre 1878 si 1944, (in ordine cronologica): Karl
Maager – deputat in Reichstag, Franz von Brennerberg – primar, Dr. Karl
Matyeka – profesor de liceu, Dr. Friedrich Jekel – viceprefect, Dr.
Ernst Pawelka – medic, Gottfried Gunnesch – consilier forestier, Samuel
Biemel – director de hotel, Dr. Gustav Philippi – procuror municipal,
Dr. Carl Flechtenmacher – medic.
Activitatea Societatii era
finantata la inceput din incasarile concertelor care s-au dovedit
insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de chiria salii,
achizitii de note si instrumente, precum si pentru plata onorariilor
solistilor, astfel ca, incepand cu anul 1893 s-a trecut si la
introducerea sustinerii financiare, prin cotizatii.
Conform
statutului Asociatiei filarmonice din Brasov, orchestra avea de sustinut
3 concerte simfonice pe an. Pentru pregatirea si atragerea publicului,
dirijorii si presedintii Asociatiei publicau avancronici in presa locala
si, inaintea concertelor, sustineau prelegeri referitoare la programul
concertelor.
Notele, partiturile si stimele de orchestra erau fie
cumparate, fie copiate de mana. O mare parte a acestor note si partituri
se afla astazi in biblioteca Filarmonicii din Brasov, iar arhivele
Casei Muresenilor detin partituri si stime ce au apartinut dirijorilor
Asociatiei. Printre ele se afla si cateva raritati.
Locurile de
desfasurare a manifestarilor muzicale in Brasovul secolului XIX erau in
primul rand salile de festivitati ale diferitelor hanuri. Astfel, in
sala festiva a hanului “La soarele de aur” (actuala cladire a Liceului
de muzica), a concertat in anul 1848 Johann Strauss, iar la hanul “La
vulturul de aur” (Actuala cladire a scolii de Arte), au evoluat in
septembrie 1879 violonistul Johann Joachim, acompaniat la pian de
Johannes Brahms (in cadrul turneului lor transilvan). Zece ani mai
tarziu, in aceiasi sala a concertat si corul Mitropolitan din Iasi . La
hanul “Pomul verde” (situat in apropierea “Vulturului de aur”), Anton
Brandner a sustinut mai multe concerte, maniera sa de dirijat fiind atat
de sugestiv descrisa de Sextil Puscariu: “Brandner cel elegant...
conducea orchestra cu fata intoarsa spre public, salutand cunostintele
cu fata zambitoare...” .
Vechea Reduta, a fost reconstruita in
anul 1894 din fondurile Bancii “Kronstädter Allgemeine Sparkasse”, cu
destinatia de sala de concerte (Konzerthaus). Pe fatada construita in
stilul renasterii italiene, se afla si busturile lui Agner, Schumann,
Mozart si Beethoven, alaturi de cele ale unor mari scriitori. Noua sala
a fost inaugurata la 11 noiembrie 1894, cu un concert sustinut de
Societatea filarmonica si Asociatia corala barbateasca, cu ocazia
aniversarii unui sfert de veac de activitate a capelmaestrului Anton
Brandner la Brasov. Presa vremii sublinia excelenta acustica a salii,
motiv pentru care aceasta sala va gazdui concertele Societatii pana dupa
primul razboi mondial. Dupa anul 1918, intra in circuitul concertelor
simfonice si noua sala a cinematografului Appolo – langa Hotelul nr. 1,
(“Astra”), o sala tip hala, cu doua randuri de balcoane.
In
deceniile 3 si 4, concertele Societatii se desfasoara si in frumoasa
aula a noului gimnaziu “Johannes Honterus” dotata cu orga (actualmente
cladirea maternitatii). Dar cea mai mare sala de concerte din Brasov a
fost construita in anul 1909, prin contributia populatiei, cu ocazia
festivitatilor semicentenarului Asociatiei corale barbatesti din Brasov,
o sala tip hala, din lemn cu o capacitate de 2.500 locuri care din
pacate nu a rezistat in timp, cazand prada incendiilor.
De-a lungul anilor, pe podiumul si la pupitrul Orchestrei Societatii
filarmonice brasovene s-au perindat dirijori, solisti, compozitori,
personalitati de exceptie care au sustinut si o intensa activitate
pedagogica.
Activitatea lui Anton Brandner, intre anii 1878 si 1900
s-a caracterizat prin stradania sa de organizare a repertoriului de
concert dupa model vienez. An de an a inclus tot mai multe lucrari
simfonice care au contribuit la ridicarea nivelului muzical al
orchestrei si publicului brasovean, realizand aproape integral
simfoniile de Beethoven, uverturile de Brahms (Uvertura academica a fost
interpretata la Brasov in anul 1881, la un an dupa ce a fost compusa),
lucrari de Mendelssohn-Bartholdy, Schumann, Schubert. in aceasta
perioada concerteaza la Brasov, solisti valorosi ca: Felix Popper, Geza
Zichy, Dimitrie Popovici s.a. si se ridica prima pleiada de solisti
brasoveni: pianistii Rudolf Lassel, Louise Lurtz, Else si Grete Krummel,
violonistii Max Krause, Eduard Lobel, Irene von Brennerberg, Ella
Hesshelmer, violoncelistul Karl Klein si clarinetistul Wenzel Janota.
in
anul 1880, Anton Brandner deschide calea schimburilor muzicale prin
turneul intreprins cu Orchestra Societatii filarmonice la Bucuresti.
Dupa moartea lui Anton Brandner, in anul 1900, postul de dirijor il
castiga prin concurs prim-violonistul Capelei orasenesti, Max Krause,
originar din Leipzig si care va ramane la pupitrul orchestrei pana in
anul 1917. Sub conducerea sa, repertoriul orchestrei se diversifica,
viata de concert se amplifica, orchestra reusind sa execute pagini
dificile din literatura romantica: Wagner, Brahms, Berlioz si chiar
Richard Strauss. in 1907, un eveniment deosebit l-a constituit
prezentarea in prima auditie la Brasov a Recviem-ului de Johannes
Brahms. Solisti si formatii de talie europeana dau tot mai mare
stralucire stagiunilor Societatii filarmonice. Astfel concerteaza la
Brasov: Ernst von Dohnany, Emil von Sauer, Bronislaw Hubermann,
Cvartetul din Bruxelles, Orchestra de camera din München si Orchestra
din Leipzig, iar dintre solistii brasoveni amintesc pe pianistii: Adolf
Weiss, Paul Richter, Selma Honigberger, violonistii Max Krause, Egon
Dietzmann, Olga Coulin, Franz Croupa, soprana Selma Hackmuller.
Desele colaborari ale Orchestrei cu renumitele corale brasovene in
concerte vocal-simfonice si opera sunt dovada elocventa a
profesionalismului interpretilor. Astfel au rasunat in colaborare cu
Corala barbateasca din Brasov oratoriile “Anotimurile” (1887) si
“Creatiunea” (1896) de Joseph Haydn, “Elias” (1891) de Mendelssohn –
Bartholdy, operele “Fidelio” (1914) de Beethoven, “Freischutz” (1908) de
Weber, “Olandezul zburator” (1910) si “Tannhauser” (1913) de Wagner.
Cu “Reuniunea romana de gimnastica de cantari”, condusa de George Dima
s-au interpretat: Rossini- “Stabat Mater” (1914), Mendelssohn –
Bartholdy – “Palaus” (1913), George Dima – “Salvum fac regum” si
“Cantata” (1903) si Mascagni – “Cavaleria rusticana” (1913), iar in
colaborare cu “Brassói Magyar Dalárda”, Liszt – Oratoriul “Sfanta
Elisabeta” (1913).
De asemenea, vreau sa reliefez rolul Societatii si
a lui Max Krause in institutionalizarea unui invatamant muzical la
Brasov, prin infiintarea unei scoli pregatitoare „Philharmonische
Vorschule”, care a format timp de aproape 28 de ani (1902 – 1930) tineri
instrumentisti pentru Orchestra Societatii.
Ultimii doi ani ai
primului razboi mondial, vor intrerupe aceasta activitate frenetica,
iar viata muzicala din Brasov va pierde, prin moartea lui Max Krause, in
1917, si a lui Rudolf Lassel, in 1918, ca si prin plecarea lui Dima de
la conducerea Reuniunii Romane de gimnastica si cantari, pe cei mai buni
muzicieni ai sai.
Activitatea Societatii filarmonice brasovene
se va relua de-abia in anul 1919 cand brasoveanul Paul Richter este
ales dirijor al Capelei si al Orchestrei Societatii. Activitatea sa
neobosita de compozitor, pianist si dirijor (1919 – 1935) va revigora in
scurt timp viata muzicala brasoveana. Va prezenta prime auditii de mare
anvergura ca Simfonia a IX-a de Beethoven, (prima auditie integrala -
1921), Simfonia a III-a si Variatiuni pe o tema de Haydn, de Johannes
Brahms, ca si simfoniile a VII-a si a VIII-a de Bruckner. in acesti 16
ani de directorat, Paul Richter invita la Brasov nume consemnate azi in
paginile de istorie a muzicii, si anume Richard Strauss (1921), Felix
von Weingartner (1923), George Enescu (1923, 1928, 1930), Edwin Fischer.
Presa vremii mai consemneaza nume ca: George Boskoff, Josef Prunner,
Florica Ciurcu, Ana Voileanu, Willy Teutsch, Adolf Weiss, Emmanuel
Bernfeld, Walter Schlandt, Egon Siegmund, Stephan Bernhardt, Mathilde
Fleischer si Marcel Botez care a condus corala „Cantarea Romaniei”.
Paralel cu concertele simfonice si vocal-simfonice, Emil Honigberger
organizeaza prima stagiune de muzica de camera in cadrul societatii
„Neue Zielgesellschaft”, iar Viktor Bickerich inaugureaza in anul 1924
ciclul de concerte estivale de muzica sacra, la Biserica Neagra.
Anii 1934 – 1935 aduc in conditiile crizei economice o slabire a
interesului membrilor Asociatiei si a publicului pentru concerte.
Conducerea Societatii este nevoita, ca din ratiuni financiare, in locul
concertelor publice sa organizeze numai concerte pentru membrii
cotizanti. La aceasta criza se adauga si decizia guvernului de
desfiintare a Capelei orasenesti (1935), care provoaca o migratie a
instrumentistilor catre alte centre muzicle. Paul Richter paraseste
Brasovul stabilindu-se la Sibiu. Activitatea sa este preluata, pana la
desfiintarea Societatii Filarmonice (1944) de catre Viktor Bickerich.
Originar din Prusia orientala, cu serioase studii de orga si dirijat la
Berlin, conducator al Corului „Bach”, Viktor Bickerich promoveaza cu
preponderenta muzica polifonica a secolului XVIII si in special
lucrarile lui Bach („Magnificat”, „Pasiunile dupa Matei”, „Pasiunile
dupa Ioan”, suite, concerte pentru pian, concerte brandenburgice). in
paralel cu activitatea de concerte, Bickerich va face eforturi enorme
pentru completarea orchestrei, in special cu suflatori, si de asemenea
pentru invitarea ca solisti a unor mari artisti ca: pianistii Wilhelm
Kempf, Conrad Hansen, Willy Hulser, Aurelia Cionca, flautistul Vasile
Jianu si violoncelistii Adolf Steiner, George Iarosevici si Theodor
Lupu.
Pentru mentinerea unei vieti muzicale permanente in
Brasov, in ultimii doi ani ai razboiului, Societatea recurge tot mai des
la programarea unor formatii camerale, in concertele de abonament.
Ultimul concert al Societatii filarmonice din Brasov a avut loc la 17
iulie 1944, avand in program Uvertura la opera „Freischutz” de Weber,
Concertul pentru violoncel si orchestra de Schumann si Simfonia a VIII -
a de Schubert.
Paralel cu activitatea Societatii filarmonice
din Brasov, in anul 1941, Dinu Niculescu si un grup de muzicieni romani
infiinteaza Societatea filarmonica romana care la data de 2 februarie
1945 devine Asociatia „Filarmonica Romana din Brasov” avand presedinte
pe Tiberiu Brediceanu si ca dirijor pe Dinu Niculescu.
O parte
din instrumentistii Societatii filarmonice desfiintate se vor integra in
noua Asociatie, creandu-se astfel baza viitoarei Filarmonici de stat.
Activităţi Teren de joacă pentru copii, Cadă cu hidromasaj 
