1 Decembrie, de Ziua Naţională a României.

• În Primul Război Mondial, intrarea victorioasă a armatei române în Braşov, în august 1916, şi manifestările româneşti de la liceul „Andrei Şaguna“ şi de la alte instituţii româneşti au fost urmate de represiuni după retragerea armatei române
Braşovul a fost întordeauna o verigă în drumul pentru Marea Unire. A dovedit-o în 1600, prin popasurile unioniste braşovene ale lui Mihai Viteazul, şi le-a redeşteptat la 1848, cînd revoluţionarii de peste munţi elaborau la Braşov cele mai importante documente de unitate, dar şi în aniii careau pregătit Marea Unire

Gheorghe Dima, arestat pentru că a cîntat româneşte

În Primul Război Mondial, intrarea victorioasă a armatei române în Braşov, în august 1916, şi manifestările româneşti de la liceul „Andrei Şaguna“ şi de la alte instituţii româneşti au fost urmate de represiuni după retragerea, peste 40 de zile, a armatei române. Biserica Sf. Nicolae din Schei şi cea din Cetate au devenit depozite de muniţii, iar liceul braşovean „Andrei Şaguna“ a fost spital de campanie pentru nemţi. Primul român arestat a fost protopopul Vasile Saftu, luat chiar de la biserica din Schei, în 15 august 1916, împreună cu preotul dr. Nicolae Stinghe şi preotul Ioan Pişcu, apoi epitropii bisericii Gheorghe Mazare şi Gheorghe Bidet. Elena Săbădeanu, de pildă, a fost arestată „pentru că a aruncat cu flori la venirea armatei romane“. Iar compozitorul Gheorghe Dima (foto medalion) „pentru ca a cîntat cu Nicolae Oancea sub Tîmpa cîntece româneşti cînd se distrugea statuia lui Arpad“.

Brăneni în serviciile secrete

Mulţi braşoveni au lucrat în reţeaua de servicii secrete în timpul războiului, dar şi pentru pregătirea actului Unirii. Ioan Iosif Puşcariu, învăţator, a colaborat cu armata română, dînd informaţii privind fortificaţiile şi amplasamentele de tehnică de luptă în zona satelor brănene, privind capacitatea de lupta a trupelor austro-ungare dislocate în zona Bran-Fagaraş. Pentru meritele sale va fi numit primar al Branului, în august 1916, iar autorităţile austro-ungare îl vor condamna apoi la moarte prin împuşcare. Sentinţa nu a fost executată deoarece cel condamnat „plecase în refugiu cu armata română“. Un alt brănean, Simeon Petric, s-a refugiat în România în 1914 şi s-a angajat în serviciul de informaţii al Marelui Stat Major român, ataşat pe lîngă generalul Dragalina, la Buşteni.

Reţeaua „Clubul spînzuraţilor“

Avocatul Spiridon Boita, unul dintre cei mai activi colaboratori ai organelor secrete române, devenise aproape un spion profesionist. El şi-a adunat colaboratori din toate oraşele de frontieră din sud-estul Transilvaniei, ajungînd să lucreze cu aproape două sute de oameni şi să-şi constituie o reţea proprie, denumită „Clubul spînzuraţilor“. În principalele zone ale provinciei şi-a constituit centre de culegere a informaţiilor, conduse de către un colaborator direct. Astfel, de zona Bran răspundea Picu Bancilă, pentru Turches - Neculai Telianu, iar pentru Braşov - Gheorghe Stamboiu. Boita realiza coordonarea acestor centre, întocmea rapoartele informative şi le transmitea autorităţilor române prin intermediul poliţiei din Predeal.

Chemarea la Alba Iulia

În octombrie 1918, în casele parohiale ale Bisericii Sf. Nicolae din Schei s-a constituit Sfatul Naţional din Ţara Bîrsei, compus din 35 de membri, avînd în frunte un comitet executiv format din 12 fruntaşi şi 23 de reprezentanţi din comunele Ţării Bîrsei. În 9 noiembrie 1918, se editează la Braşov ziarul „Glasul Ardealului“, organ de presă al Sfatului Naţional Român al Ţării Birsei. La 23 noiembrie 1918, „Glasul Ardealului“ publică chemarea la Alba Iulia a Marelui Sfat al Naţiunii Române. Au loc apoi alegerile de delegaţi pentru Alba Iulia. Cei 90 de delegaţi braşoveni au plecat, cu trenul, din gara Braşov-Triaj (azi Centrul Civic). În 10 decembrie 1918 - armata română intră în Braşov. La ora 12.30, ostaşii, conduşi de colonelul Dobre, defilează pe strada Mureşenilor pînă în dreptul liceului „Andrei Şaguna“, fiind însoţiţi de juni şi aomeni de rînd. Toată lumea cînta „Pe-al nostru steag e scris unire“.

Lungul drum al Unirii

• Primul domnitor român care a încercat şi reuşi să-i unească sub un singur steag pe românii din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania a fost Mihai Pătraşcu, cunoscut sub numele de Viteazul, la 1600. Voievodul tuturor românilor, înscăunat în cetatea de la Alba Iulia, a fost ucis un an mai tîrziu pe Cîmpia Turzii.
• - Şcoala Ardeleană
• În secolul XVIII, ideea unirii a început să prindă tot mai mult contur O primă etapă a constituit-o formarea unei clase de intelectuali care a promovat ideea că românii sînt cu toţii strămoşii daco-romanilor. La 1754, episcopul greco-catolic Petru Pavel Aaron inaugurează şcolile Blajului. Mulţi tineri au fost fi trimişi să studieze în Viena şi Roma. Aşa s-a format mişcarea naţional culturală cunoscută sub denumirea de Şcoala Ardeleană. Cei mai cunoscuţi reprezentanţi au fost Samuil Micu ( nepot al marelui Episcop Inochentie Micu Klein ), Gheorhge Şincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu şi Gheorghe Lazăr, care a dus aceste idei în Ţara Românească.
• - Supplex Libellus Valachorum
• În anul 1791, episcopul greco-catolic Ioan Bob prezintă în faţa Dietei ardelene memoriul intitulat ,, Supplex Libellus Valachorum“ în care se cerea dreptul la naţiune politică pentru toţi românii şi egalitate în drepturi cu aşa-zisele naţiuni privilegiate.
• - Revoluţia de la 1848
• Programele revoluţionarilor din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania scot în evidenţă idei noi care se regăseau în mişcările din Europa. Revoluţia română a constituit o parte integrantă a mişcării care a început la Paris, în februarie 1848 şi a cuprins întreaga Europă. La noi, au fost organizate adunări naţionale în mai multe centre ale ţării. Cel mai mare succes l-a avut , în 15 mai 1848, Marea Adunare de pe Cîmpia Libertăţii de la Blaj, prezidată de Mitropolitul ortodox Andrei Şaguna şi Episcopul greco-catolic Ioan Lemeni.
• - Mişcarea memorandistă
• Partidul Naţional Român, prin fruntaşii săi din Ardeal au denunţat printr-un memorandum politica dualismului austro-ungar în anul 1894. Acest memoriu a avut un larg ecou în Occident. Fruntaşii mişcării memorandiste s-au ales cu repercursiuni din partea autorităţilor austro-ungare.
• - Unirea Principatelor şi Independenţa
• Unirea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza, în 24 ianuarie 1859, precum şi obţinerea Independenţei în urma declaraţiei citite de Mihail Kogălniceanu, în 9 mai 1877, ca şi victoria în războiul de Independenţă le-a dat speranţă românilor ardeleni care se aflau sub ocupaţie străină. Numeroşi voluntari din Ardeal au luptat la Plevna, Vidin, Smîrdan, Rahova sau Griviţa.
• - Primul Război Mondial
• În anul 1914 izbucneşte primul Război Mondial. În urma Consiliului de Coroană din 27 august 1916, României întră în război de partea Triplei Alianţe. Oameni politici şi de cultură văd în asta şansa eliberării Ardealui. „Ostaşi, v-am chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste hotarele unde fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde.“, a recunoscut în declaraţia de război regele Ferdinand al României.
• - 1 Decembrie 1918
• La 10 noiembrie 1918, ierarhii Bisericii Ortodoxe şi Greco-Catolice au semnat adeziunea la Consiliul Naţional Român Central recunoscîndu-l ca singura autoritate supremă din Ardeal, Banat şi Ungaria. La chemarea Consiliului Naţional Român publicată în ,, Românul “ şi ,, Unirea“ s-au adunat la Alba Iulia, pe Cîmpul lui Horia, 100.000 de români. Cei 1228 de delegaţi au intrat în sala Casinei, iar Adunarea a fost prezidată de Preşedintele Partidului Naţional Român, George Pop de Băseşti, Episcopul Demetriu Radu al Oradei şi Episcopul ortodox al Ardealului Ioan Papp. Adunarea Naţională ales un Sfat Naţional format din 250 de membri care avea rolul să desemneze un guvern provizoriu al Transilvaniei. Acest Consiliu Dirigent avea să conducă Transilvania Unită cu România pînă la întrunirea Constituantei României Mari. La sfîrşitul şedinţei, delegaţii au ieşit pe Cîmpul lui Horia intonînd imnul ,, Deşteaptă-te române“. Marele Sfat l-a însărcinat pe Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla Iuliu-Hossu să citească proclamaţia. Rezoluţia Unirii cu România a fost adusă la Bucureşti în Parlamentul României de către o delegaţie formată din Vasile Goldiş, Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Hossu şi Miron Cristea. În octombrie 1922, Ferdinand devine suveranul tuturor românilor, fiind încoronat la Alba Iulia. http://www.monitorulexpres.ro

„Au fost voci car

Citeste mai mult: adev.ro/nynn50

Ziua Naţională a României a devenit data de 1 Decembrie după Revoluţie. Potrivit istoricilor, data este una semnificativă care celebrează unirea tuturor românilor. Ştiri pe aceeaşi temă 1 Decembrie: programul complet al evenimentelor organizate în marile o... Acum 97 de ani, pe 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat proclamaţia prin care s-a declarat unirea Transilvaniei cu România. A fost momentul care a întregit practic teritoriul naţional, după ce, tot în 1918, pe 27 martie Barasabia s-a unit cu ţara, urmată cu Bucovina în 28 noiembrie. Transilvania a fost practic ultimul teritoriu al ţării pentru care românii au luptat în Primul Război Mondial şi au profitat strategic de destrămarea marilor imperii Ţarist şi Austro-Ungar. Proclamaţia de la Alba Iulia a fost manifestare impresionantă, un exemplu de solidaritate naţională a tuturor românilor. „Pe 1 decembrie 1918, în prezenţa a 1.228 de delegaţi şi a peste 100.000 de români veniţi de pretudindeni. s-a citit proclamaţia care a împlinit visul românilor, dar a încununat şi lupta pe care poporul a dus-o pentru unitate ani întregi. Din punctul meu de vedere, este cel mai important eveniment istoric pentru România, care astăzi nu ar mai fi fost la fel fără Transilvania. Decretarea acestei zile ca zi naţională a fost firească. Este normal să sărbătoreşti ziua în care România s-a întregit după secole de luptă şi asuprire“, a spus Victor Onofraş, istoric. Documentul care a fost citit la Alba Iulia, în inima Transilvaniei, 1 Decembrie 1918, de politicianul ardelean Vaile Goldiş se păstrează în original la Muzeul Naţional al Unirii. 1 decembrie avea să devină Ziua Naţională a României abia în 1990. La 31 iulie, preşedintele a promulgat legea care ratifica acest lucru . „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România“, se arată în Proclamaţia de la Alba Iulia. După manifestarea impresionantă de la Alba Iulia, Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand şi votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919. România a avut şi alte zile naţionale Prima zi naţională a României a fost data de 10 mai, care a fost sărbătorită în perioada 1966-1947. În data de 10 mai, 1866 prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Un al mai târziu, tot în 10 mai, a proclamat Independenţa României. În perioada comunistă, Ziua Naţională a fost pe 23 august, în perioada 1948-1989. A fost ziua în care, în 1944, România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Dispută între 1 Decembrie şi 10 mai Dacă ziua de 23 august a fost uitată, există şi acum dispute între data de 10 mai şi 1 decembrie. Unii specialişti sunt de părere că Ziua Independenţei ar trebui să fie Ziua Naţională, iar alţii susţin că data de 1 decembrie este mult mai importantă în contextul actual al României. „Au fost voci care au susţinut că data de 10 mai trebuie să fie Ziua Naţională pentru că simbolizează independenţa şi practic se poate spune că atunci a luat naştere statul român liber. Unii au spus că ar fi mai bine să fie 10 mai, însă au avut motive stupide, de genul că este mai cald şi s-au putea sărbători în condiţii mai bune. Astea sunt aberaţii. Nimeni nu pune ziua naţională în funcţie de vreme. Este adevărat că 10 mai este o zi importantă în istorie, dar nu se potriveşte contextului actual. În primul rând România nu mai este monarhie. Data de 1 decembrie este în opinia mea cea mai relevantă pentru a sărbători Ziua Naţională şi aşa ar trebui să rămână“, a mai spus istoricul Victor Onofraş.

Citeste mai mult: adev.ro/nynn50

Ziua Naţională a României a devenit data de 1 Decembrie după Revoluţie. Potrivit istoricilor, data este una semnificativă care celebrează unirea tuturor românilor. Ştiri pe aceeaşi temă 1 Decembrie: programul complet al evenimentelor organizate în marile o... Acum 97 de ani, pe 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat proclamaţia prin care s-a declarat unirea Transilvaniei cu România. A fost momentul care a întregit practic teritoriul naţional, după ce, tot în 1918, pe 27 martie Barasabia s-a unit cu ţara, urmată cu Bucovina în 28 noiembrie. Transilvania a fost practic ultimul teritoriu al ţării pentru care românii au luptat în Primul Război Mondial şi au profitat strategic de destrămarea marilor imperii Ţarist şi Austro-Ungar. Proclamaţia de la Alba Iulia a fost manifestare impresionantă, un exemplu de solidaritate naţională a tuturor românilor. „Pe 1 decembrie 1918, în prezenţa a 1.228 de delegaţi şi a peste 100.000 de români veniţi de pretudindeni. s-a citit proclamaţia care a împlinit visul românilor, dar a încununat şi lupta pe care poporul a dus-o pentru unitate ani întregi. Din punctul meu de vedere, este cel mai important eveniment istoric pentru România, care astăzi nu ar mai fi fost la fel fără Transilvania. Decretarea acestei zile ca zi naţională a fost firească. Este normal să sărbătoreşti ziua în care România s-a întregit după secole de luptă şi asuprire“, a spus Victor Onofraş, istoric. Documentul care a fost citit la Alba Iulia, în inima Transilvaniei, 1 Decembrie 1918, de politicianul ardelean Vaile Goldiş se păstrează în original la Muzeul Naţional al Unirii. 1 decembrie avea să devină Ziua Naţională a României abia în 1990. La 31 iulie, preşedintele a promulgat legea care ratifica acest lucru . „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România“, se arată în Proclamaţia de la Alba Iulia. După manifestarea impresionantă de la Alba Iulia, Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand şi votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919. România a avut şi alte zile naţionale Prima zi naţională a României a fost data de 10 mai, care a fost sărbătorită în perioada 1966-1947. În data de 10 mai, 1866 prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Un al mai târziu, tot în 10 mai, a proclamat Independenţa României. În perioada comunistă, Ziua Naţională a fost pe 23 august, în perioada 1948-1989. A fost ziua în care, în 1944, România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Dispută între 1 Decembrie şi 10 mai Dacă ziua de 23 august a fost uitată, există şi acum dispute între data de 10 mai şi 1 decembrie. Unii specialişti sunt de părere că Ziua Independenţei ar trebui să fie Ziua Naţională, iar alţii susţin că data de 1 decembrie este mult mai importantă în contextul actual al României. „Au fost voci care au susţinut că data de 10 mai trebuie să fie Ziua Naţională pentru că simbolizează independenţa şi practic se poate spune că atunci a luat naştere statul român liber. Unii au spus că ar fi mai bine să fie 10 mai, însă au avut motive stupide, de genul că este mai cald şi s-au putea sărbători în condiţii mai bune. Astea sunt aberaţii. Nimeni nu pune ziua naţională în funcţie de vreme. Este adevărat că 10 mai este o zi importantă în istorie, dar nu se potriveşte contextului actual. În primul rând România nu mai este monarhie. Data de 1 decembrie este în opinia mea cea mai relevantă pentru a sărbători Ziua Naţională şi aşa ar trebui să rămână“, a mai spus istoricul Victor Onofraş.

Citeste mai mult: adev.ro/nynn50

Ziua Naţională a României a devenit data de 1 Decembrie după Revoluţie. Potrivit istoricilor, data este una semnificativă care celebrează unirea tuturor românilor. Ştiri pe aceeaşi temă 1 Decembrie: programul complet al evenimentelor organizate în marile o... Acum 97 de ani, pe 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat proclamaţia prin care s-a declarat unirea Transilvaniei cu România. A fost momentul care a întregit practic teritoriul naţional, după ce, tot în 1918, pe 27 martie Barasabia s-a unit cu ţara, urmată cu Bucovina în 28 noiembrie. Transilvania a fost practic ultimul teritoriu al ţării pentru care românii au luptat în Primul Război Mondial şi au profitat strategic de destrămarea marilor imperii Ţarist şi Austro-Ungar. Proclamaţia de la Alba Iulia a fost manifestare impresionantă, un exemplu de solidaritate naţională a tuturor românilor. „Pe 1 decembrie 1918, în prezenţa a 1.228 de delegaţi şi a peste 100.000 de români veniţi de pretudindeni. s-a citit proclamaţia care a împlinit visul românilor, dar a încununat şi lupta pe care poporul a dus-o pentru unitate ani întregi. Din punctul meu de vedere, este cel mai important eveniment istoric pentru România, care astăzi nu ar mai fi fost la fel fără Transilvania. Decretarea acestei zile ca zi naţională a fost firească. Este normal să sărbătoreşti ziua în care România s-a întregit după secole de luptă şi asuprire“, a spus Victor Onofraş, istoric. Documentul care a fost citit la Alba Iulia, în inima Transilvaniei, 1 Decembrie 1918, de politicianul ardelean Vaile Goldiş se păstrează în original la Muzeul Naţional al Unirii. 1 decembrie avea să devină Ziua Naţională a României abia în 1990. La 31 iulie, preşedintele a promulgat legea care ratifica acest lucru . „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România“, se arată în Proclamaţia de la Alba Iulia. După manifestarea impresionantă de la Alba Iulia, Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand şi votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919. România a avut şi alte zile naţionale Prima zi naţională a României a fost data de 10 mai, care a fost sărbătorită în perioada 1966-1947. În data de 10 mai, 1866 prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Un al mai târziu, tot în 10 mai, a proclamat Independenţa României. În perioada comunistă, Ziua Naţională a fost pe 23 august, în perioada 1948-1989. A fost ziua în care, în 1944, România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Dispută între 1 Decembrie şi 10 mai Dacă ziua de 23 august a fost uitată, există şi acum dispute între data de 10 mai şi 1 decembrie. Unii specialişti sunt de părere că Ziua Independenţei ar trebui să fie Ziua Naţională, iar alţii susţin că data de 1 decembrie este mult mai importantă în contextul actual al României. „Au fost voci care au susţinut că data de 10 mai trebuie să fie Ziua Naţională pentru că simbolizează independenţa şi practic se poate spune că atunci a luat naştere statul român liber. Unii au spus că ar fi mai bine să fie 10 mai, însă au avut motive stupide, de genul că este mai cald şi s-au putea sărbători în condiţii mai bune. Astea sunt aberaţii. Nimeni nu pune ziua naţională în funcţie de vreme. Este adevărat că 10 mai este o zi importantă în istorie, dar nu se potriveşte contextului actual. În primul rând România nu mai este monarhie. Data de 1 decembrie este în opinia mea cea mai relevantă pentru a sărbători Ziua Naţională şi aşa ar trebui să rămână“, a mai spus istoricul Victor Onofraş.

Citeste mai mult: adev.ro/nynn50

Ziua Naţională a României a devenit data de 1 Decembrie după Revoluţie. Potrivit istoricilor, data este una semnificativă care celebrează unirea tuturor românilor. Ştiri pe aceeaşi temă 1 Decembrie: programul complet al evenimentelor organizate în marile o... Acum 97 de ani, pe 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat proclamaţia prin care s-a declarat unirea Transilvaniei cu România. A fost momentul care a întregit practic teritoriul naţional, după ce, tot în 1918, pe 27 martie Barasabia s-a unit cu ţara, urmată cu Bucovina în 28 noiembrie. Transilvania a fost practic ultimul teritoriu al ţării pentru care românii au luptat în Primul Război Mondial şi au profitat strategic de destrămarea marilor imperii Ţarist şi Austro-Ungar. Proclamaţia de la Alba Iulia a fost manifestare impresionantă, un exemplu de solidaritate naţională a tuturor românilor. „Pe 1 decembrie 1918, în prezenţa a 1.228 de delegaţi şi a peste 100.000 de români veniţi de pretudindeni. s-a citit proclamaţia care a împlinit visul românilor, dar a încununat şi lupta pe care poporul a dus-o pentru unitate ani întregi. Din punctul meu de vedere, este cel mai important eveniment istoric pentru România, care astăzi nu ar mai fi fost la fel fără Transilvania. Decretarea acestei zile ca zi naţională a fost firească. Este normal să sărbătoreşti ziua în care România s-a întregit după secole de luptă şi asuprire“, a spus Victor Onofraş, istoric. Documentul care a fost citit la Alba Iulia, în inima Transilvaniei, 1 Decembrie 1918, de politicianul ardelean Vaile Goldiş se păstrează în original la Muzeul Naţional al Unirii. 1 decembrie avea să devină Ziua Naţională a României abia în 1990. La 31 iulie, preşedintele a promulgat legea care ratifica acest lucru . „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România“, se arată în Proclamaţia de la Alba Iulia. După manifestarea impresionantă de la Alba Iulia, Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand şi votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919. România a avut şi alte zile naţionale Prima zi naţională a României a fost data de 10 mai, care a fost sărbătorită în perioada 1966-1947. În data de 10 mai, 1866 prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. Un al mai târziu, tot în 10 mai, a proclamat Independenţa României. În perioada comunistă, Ziua Naţională a fost pe 23 august, în perioada 1948-1989. A fost ziua în care, în 1944, România a întors armele împotriva Germaniei naziste. Dispută între 1 Decembrie şi 10 mai Dacă ziua de 23 august a fost uitată, există şi acum dispute între data de 10 mai şi 1 decembrie. Unii specialişti sunt de părere că Ziua Independenţei ar trebui să fie Ziua Naţională, iar alţii susţin că data de 1 decembrie este mult mai importantă în contextul actual al României. „Au fost voci care au susţinut că data de 10 mai trebuie să fie Ziua Naţională pentru că simbolizează independenţa şi practic se poate spune că atunci a luat naştere statul român liber. Unii au spus că ar fi mai bine să fie 10 mai, însă au avut motive stupide, de genul că este mai cald şi s-au putea sărbători în condiţii mai bune. Astea sunt aberaţii. Nimeni nu pune ziua naţională în funcţie de vreme. Este adevărat că 10 mai este o zi importantă în istorie, dar nu se potriveşte contextului actual. În primul rând România nu mai este monarhie. Data de 1 decembrie este în opinia mea cea mai relevantă pentru a sărbători Ziua Naţională şi aşa ar trebui să rămână“, a mai spus istoricul Victor Onofraş.

Citeste mai mult: adev.ro/nynn50