Biserica „Sf. Bartolomeu" se situează la capătul străzii Lungi,
la poalele dealului Şprenghi (Gespreng). Aceasta constituia probabil
centrul primului nucleu urban medieval al Braşovului, transformat între
timp în cartier industrial. Biserica de faţă este singurul monument
păstrat din acest aşezământ urban mai vechi probabil decât Braşovul.
Biserica este înconjurată de o incintă circulară, nu foarte înaltă,
singura poartă a acesteia fiind odinioară vizavi de portalul vestic al
bisericii. În secolul al XX-lea, odată cu construcţia parohiei pe linia
incintei, s-a amenajat şi accesul comod de pe latura estică, dinspre
strada Lungă. Ţintirimul cuprinde un cimitir evanghelic unde este
înmormântat şi Iohannes Mattis-Teutsch (1884-1950).
Biserica este o bazilică dotată cu un transept, un cor poligonal flancat de capele, respectiv cu două turnuri aflate pe faţada vestică, dintre care doar unul se înalţă deasupra cornişei. În arhitectura corului bisericii Sf. Bartolomeu regăsim formele structive şi decorative caracteristice bisericilor de „tip cistercian". Corul încheiat cu cele cinci laturi ale unui octogon este flancat de două spaţii dreptunghiulare acoperite cu bolţi în cruce. Încăperea dinspre nord este sacristia, iar aceea dinspre sud serveşte drept intrare laterală în cor. Ambelor spaţii dreptunghiulare li se alătură câte o capelă mică, pătrată în care se intra odinioară din transept. În timp ce încăperile învecinate cu corul pe latura nordică se caracterizează prin ferestre mici, asemenea ambrazurilor, pe faţada celeia de pe latura sudică remarcăm ancadramente amintind de soluţiile gotice cu muluri: o fereastră geminată cu arc trilobat deasupra căreia se deschide un patrulob. Exteriorul corului este sprijinit doar de trei contraforturi, traveele bolţilor fiind marcate pe faţadă de lesene. În mod caracteristic arhitecturii cisterciene, închiderea poligonală a corului este luminată de ferestre înalte - cea din ax fiind dublă -, strâmte încheiate în arc frânt, surmontate de ochiuri rotunde cu şase lobi, arcurile lobilor purtând în vârf câte o floare de crin. Ferestrele traveei pătrate a corului prezintă în zilele noastre ancadramente mari, încheiate în arc semicircular. Faţada corului este articulată pe orizontală de un soclu, o friză cu arce, urmată de cornişa proeminentă. Bolţile stelate din cor se sprijină în patru puncte pe coloane angajate cu capitelul decorat cu croşete, iar în punctele intermediare pe coloane angajate, asemănătoare celor descrise anterior, care pornesc de pe console decorate cu croşete. Cheia bolţii din traveea estică este împodobită cu o rozetă înconjurată de frunziş, iar cea vestică reprezintă o figură bărbătească între vrejuri. Arhivoltele bolţilor din absidă sunt decorate cu ogive care se sprijină pe console împodobite cu vrejuri. În traveea vestică a corului a fost amenajată câte o uşă pe zidul sudic, respectiv nordic care se caracterizează prin ancadramente gotice cioplite în piatră. Faţadele navei bisericii sunt relativ simple, acestea fiind sprijinite de contraforturi dispuse doar pe colţurile transeptului, respectiv pe latura nordică. Pe faţada nordică, zidului vestic al transeptului i s-a alipit turnul de scară care duce în pod.
Turnul de pe faţada vestică a fost reclădit în secolul al XIX-lea, în urma prăbuşirii celui vechi. Construcţia numără cinci niveluri, cel inferior, sobru, fiind urmat de un nivel cu faţada striată şi străpunsă de ferestre circulare decorate muluri patrulobe. Etajul al doilea prezintă ferestre goticizante, încheiate în arc frânt şi decorate cu muluri. Nivelul superior, care înglobează ceasul, este tratat în rustica. Turnul este încununat de un coif poligonal.
Portalul vestic se caracterizează printr-un ancadrament cu ambrazură şi închiderea în arc frânt. Acesta permite accesul în nartex, iar apoi în nava bisericii. În capătul vestic al navei parterul turnurilor şi traveea din mijloc formau odinioară un nartex unitar (Paradies). În această zonă s-au păstrat două chei de boltă decorate cu motive florale, respectiv cu capul lui Isus. Nava centrală este delimitată de colaterale mult mai joase prin stâlpi masivi cu secţiunea decagonală, care susţin arcade scunde, încheiate în arc semicircular. Zidul navei centrale este străpuns de ferestre simple, încheiate în arc frânt. Cele trei travee ale navei centrale poartă bolţi mănăstireşti, colateralele fiind acoperite de bolţi stelate şi bolţi în mreajă. Excepţie constituie doar ultimele două travee ale colateralei sudice unde în locul bolţilor prăbuşite odată cu turnul în secolul al XIX-lea s-au reconstruit bolţi în cruce. Bolţile în cruce pe ogive din careu, respectiv bolţile stelate din braţele transeptului se sprijină pe coloane angajate simple sau grupate, cu capitelul decorat cu croşete, asemănătoare celor din cor. Consola din colţul nord-vestic, împodobită cu o figură bărbătească cu mustaţă reprezintă un detaliu interesant al bolţii transeptului.
În tribuna din lemn din capătul vestic al navei a fost amplasată orga construită de Johannes Prause în 1923. Pe stâlpul sud-vestic al careului a fost montat amvonul cilindric, neoclasic. Printre podoabele bisericii mai amintim tabernacolul gotic, cioplit din piatră, care fusese mutat de pe zidul nordic al corului în sacristie, de asemenea cristelniţa tot gotică, amintind de forma unui potir, respectiv cinci covoare anatoliene de tip Lorenzo Lotto. În colaterala nordică remarcăm strana pictată a breslei ţesătorilor, confecţionată în anul 1683. Altarul baroc din sacristie datează din 1758, iar altarul principal din cor fusese confecţionat de către un maestru tâmplar pe nume Biegler în 1791. Pe zidul capelei alăturate intrării laterale în cor s-au păstrat - din păcate în stare foarte deteriorată - fresce care înfăţişează legenda episcopului Sf. Martin, un fragment din ciclul cristologic, respective figuri de sfinţi în medalioane.
În arhitectura bisericii Sf. Bartolomeu - mai ales în privinţa detaliilor corului şi ale transeptului - recunoaştem influenţa arhitecturii cisterciene răspândită probabil de şantierul de la Cârţa. Influenţa şantierului amintit a fost depistată şi în cazul bisericilor de la Prejmer, Hărman şi Sic.
Biserica este o bazilică dotată cu un transept, un cor poligonal flancat de capele, respectiv cu două turnuri aflate pe faţada vestică, dintre care doar unul se înalţă deasupra cornişei. În arhitectura corului bisericii Sf. Bartolomeu regăsim formele structive şi decorative caracteristice bisericilor de „tip cistercian". Corul încheiat cu cele cinci laturi ale unui octogon este flancat de două spaţii dreptunghiulare acoperite cu bolţi în cruce. Încăperea dinspre nord este sacristia, iar aceea dinspre sud serveşte drept intrare laterală în cor. Ambelor spaţii dreptunghiulare li se alătură câte o capelă mică, pătrată în care se intra odinioară din transept. În timp ce încăperile învecinate cu corul pe latura nordică se caracterizează prin ferestre mici, asemenea ambrazurilor, pe faţada celeia de pe latura sudică remarcăm ancadramente amintind de soluţiile gotice cu muluri: o fereastră geminată cu arc trilobat deasupra căreia se deschide un patrulob. Exteriorul corului este sprijinit doar de trei contraforturi, traveele bolţilor fiind marcate pe faţadă de lesene. În mod caracteristic arhitecturii cisterciene, închiderea poligonală a corului este luminată de ferestre înalte - cea din ax fiind dublă -, strâmte încheiate în arc frânt, surmontate de ochiuri rotunde cu şase lobi, arcurile lobilor purtând în vârf câte o floare de crin. Ferestrele traveei pătrate a corului prezintă în zilele noastre ancadramente mari, încheiate în arc semicircular. Faţada corului este articulată pe orizontală de un soclu, o friză cu arce, urmată de cornişa proeminentă. Bolţile stelate din cor se sprijină în patru puncte pe coloane angajate cu capitelul decorat cu croşete, iar în punctele intermediare pe coloane angajate, asemănătoare celor descrise anterior, care pornesc de pe console decorate cu croşete. Cheia bolţii din traveea estică este împodobită cu o rozetă înconjurată de frunziş, iar cea vestică reprezintă o figură bărbătească între vrejuri. Arhivoltele bolţilor din absidă sunt decorate cu ogive care se sprijină pe console împodobite cu vrejuri. În traveea vestică a corului a fost amenajată câte o uşă pe zidul sudic, respectiv nordic care se caracterizează prin ancadramente gotice cioplite în piatră. Faţadele navei bisericii sunt relativ simple, acestea fiind sprijinite de contraforturi dispuse doar pe colţurile transeptului, respectiv pe latura nordică. Pe faţada nordică, zidului vestic al transeptului i s-a alipit turnul de scară care duce în pod.
Turnul de pe faţada vestică a fost reclădit în secolul al XIX-lea, în urma prăbuşirii celui vechi. Construcţia numără cinci niveluri, cel inferior, sobru, fiind urmat de un nivel cu faţada striată şi străpunsă de ferestre circulare decorate muluri patrulobe. Etajul al doilea prezintă ferestre goticizante, încheiate în arc frânt şi decorate cu muluri. Nivelul superior, care înglobează ceasul, este tratat în rustica. Turnul este încununat de un coif poligonal.
Portalul vestic se caracterizează printr-un ancadrament cu ambrazură şi închiderea în arc frânt. Acesta permite accesul în nartex, iar apoi în nava bisericii. În capătul vestic al navei parterul turnurilor şi traveea din mijloc formau odinioară un nartex unitar (Paradies). În această zonă s-au păstrat două chei de boltă decorate cu motive florale, respectiv cu capul lui Isus. Nava centrală este delimitată de colaterale mult mai joase prin stâlpi masivi cu secţiunea decagonală, care susţin arcade scunde, încheiate în arc semicircular. Zidul navei centrale este străpuns de ferestre simple, încheiate în arc frânt. Cele trei travee ale navei centrale poartă bolţi mănăstireşti, colateralele fiind acoperite de bolţi stelate şi bolţi în mreajă. Excepţie constituie doar ultimele două travee ale colateralei sudice unde în locul bolţilor prăbuşite odată cu turnul în secolul al XIX-lea s-au reconstruit bolţi în cruce. Bolţile în cruce pe ogive din careu, respectiv bolţile stelate din braţele transeptului se sprijină pe coloane angajate simple sau grupate, cu capitelul decorat cu croşete, asemănătoare celor din cor. Consola din colţul nord-vestic, împodobită cu o figură bărbătească cu mustaţă reprezintă un detaliu interesant al bolţii transeptului.
În tribuna din lemn din capătul vestic al navei a fost amplasată orga construită de Johannes Prause în 1923. Pe stâlpul sud-vestic al careului a fost montat amvonul cilindric, neoclasic. Printre podoabele bisericii mai amintim tabernacolul gotic, cioplit din piatră, care fusese mutat de pe zidul nordic al corului în sacristie, de asemenea cristelniţa tot gotică, amintind de forma unui potir, respectiv cinci covoare anatoliene de tip Lorenzo Lotto. În colaterala nordică remarcăm strana pictată a breslei ţesătorilor, confecţionată în anul 1683. Altarul baroc din sacristie datează din 1758, iar altarul principal din cor fusese confecţionat de către un maestru tâmplar pe nume Biegler în 1791. Pe zidul capelei alăturate intrării laterale în cor s-au păstrat - din păcate în stare foarte deteriorată - fresce care înfăţişează legenda episcopului Sf. Martin, un fragment din ciclul cristologic, respective figuri de sfinţi în medalioane.
În arhitectura bisericii Sf. Bartolomeu - mai ales în privinţa detaliilor corului şi ale transeptului - recunoaştem influenţa arhitecturii cisterciene răspândită probabil de şantierul de la Cârţa. Influenţa şantierului amintit a fost depistată şi în cazul bisericilor de la Prejmer, Hărman şi Sic.
Morres, Eduard, Die Pfarrkirche von St. Bartholomä, în: Das Burzenland, Bd. III, Kronstadt, 1928, p. 108.
Dan Nicolae Busuioc, Arhitectura gotică timpurie din Ţara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1978, pp. 8-13.
Marosi Ernő, Einflüsse der Regensburger Frühgotik auf Ungarn und Siebenbürgen, în: Beiträge zur Siebenbürgischen Kunstgeschichte und Denkmalpflege, Hg. Christoph Machat, München, 1983, pp. 13-23.
Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 59, 68, 70, 87, 127, 180, 256.
Biserica de pe strada
Lungă datează din secolul al XIII-lea, chiar de la 1223 după cum susţin
unele surse istorice. Este acum obiectiv turistic şi poate fi vizitată.
Ştiri pe aceeaşi temă
Braşovul redevine oraş de poveste. Vineri se aprind luminile şi
bradul...
Clădirea a fost înconjurată de un zid de apărare ce a rezistat atacurile
trupelor otomane (1421). Nici atacurile ostaşilor aflaţi sub conducerea
lui Vlad Ţepeş, din 1458, sau ale armatei lui Gabriel Báthori, din
1611, nu au reuşit să distrugă biserica aşa cum, nici marele incendiu
din 1689, nu i-a afectat structura. Planul Bisericii Sfântului
Bartolomeu din Braşov a fost realizat după modelul mănăstirii de la
Cârţa (mânăstire cisterciană). Corul şi încăperile adiacente ale
acestuia, altarul precum şi cele două capele cu care se închid braţele
transeptului spre est, au rămas intacte. Doar turnul bisericii a fost
reconstruit în 1842, după ce s-a prăbuşit în urma cutremurului din 1822.
Intemeietorul acestei biserici a fost Herman von Salza, conducătorul
ordinului cavalerilor germani. Biserica are o lungime de 55 m şi se
dovedeşte a fi unul dintre cele mai vechi şi mai importante edificii ale
Braşovului. Coloanele bisericii sunt sprijinite de socluri puternice şi
sunt terminate de capitelurile în stil pre-gotic. Pictura de pe pereţii
bisericii impresionează prin motivele romanice şi gotice. Ulterior
cutremurului de la 1822 altarul a fost refăcut în stil clasicist, s-a
instalat o nouă orgă cu 25 de registre. În anul 1923 a fost instalat
ceasul din turn.
La Biserica Sfântul Bartolomeu din Braşov comunităţile săseşti se adună
în ultima duminică dinaintea zilei de 24 august, ziua Sfântului
Bartolomeu, când este sărbătorit hramul bisericii. Este o sărbătoare ce
datează de peste 500 de ani şi care adună comunităţile săseşti din toată
ţara Bârsei dar şi mulţi saşi stabiliţi în alte ţări.
Turiştii care vizitează acest lăcaş de cult pot vizita şi muzeul
etnografic, deschis în anul 2003, al cărui patrimoniu cuprinde peste
1500 de exponate. Sunt expuse aici, din donaţiile emigranţilor, piese de
mobilier, costume populare săseşti, ţesături şi diverse unelte. Toate
acestea recreează o gospodărie tipic săsească în Biserica Sfântul
Bartolomeu din Braşov.
Citeste mai mult: adev.ro/mxblz4
Citeste mai mult: adev.ro/mxblz4
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu