Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului

Socotita pe buna dreptate catedrala romanilor din tara Barsei, Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului isi identifica inceputurile in negura vremurilor. "La anul de la Hristos 1292 au facut o cruce de lemn in Schei cu sindrila si dupa multi ani, atunci in locul crucei au ridicat biserica de lemn catra anul de la Hs.1513, cu hramul arhiereului Nicolae, iara catra anul 1518 de la Hs. fost-au pe aceeas vreme un preot, Petru, om vestit si indraznind aceasta cu mai mult oameni din Schei s-au dus la tara Romaneasca la domnul tarii, adeca la Ioan Neagoe Basarab Voevod, feciorul lui Basaraba si l-au rugat sa le ridice o biserica de piatra in Schei". Acestea scriau cronicile vechi din Scheii Brasovului, reluate de David Cepescu si Ioan Jiapa.

Astfel cronicile locale, incepand cu cea a protopopului Vasile (1628) si Radu Tempea II (1741), continuate de multi alti cronicari, surprind sporadic momente de evolutie privind construirea bisericii.

La 15 decembrie 1399, la un veac dupa prima atestare, papa Bonifaciu al IX-lea emite un edict papal prin care cere si porunceste epicopului de Strigoniu sa converteasca pe "fidelii" din Schei "deoarece, dupa cum am inteles - scria papa - au o biserica pentru folosul lor si slujirea zeilor".

Cercetari prilejuite de lucrarile de restaurare, initiate de Directia Monumentelor Istorice intre anii 1969-1975, au confirmat existenta succesiva a trei edificii de cult, incepand cu veacul al XIV-lea. Cea dintai era o biserica de lemn, la care au slujit intre altii, preotii Costea (+1477) si Patru cel Batran (+1541).

In veacul al XV-lea, incepand cu anul 1495, se construieste o biserica din zid cu o nava dreptunghiulara si absida cu patru laturi, cu particularitatea unei muchii in ax, cu sprijinul domnului muntean Vlad Calugarul.
A treia constructie o porneste Neagoe Basarab, tot in piatra, cu un plan asemanator precedentei, cu absida poligonala, cu muchii in ax si trei contraforturi, motiv pentru care cronicile locale ii adreseaza meritate omagii.

Pana la mijlocul veacului al XVIII-lea, biserica din lemn nu cunoaste alte modificari, ea purtand cu siguranta hramul " Adormirea Maicii Domnului" careia i se adresa si actul de danie al familiei lui Mihai Viteazul din 1602, oferind acestei biserici mosia Micsunesti din Muntenia.
In schimb, biserica de piatra se bucura de aportul ctitoricesc al mai multor voievozi si boieri din Muntenia si Moldova. Lui Neagoe Basarab ii urmeaza Petru Cercel, care, indemnat de inimosii protopopi din Schei, Iane si Mihai, "au ridicat - ne precizeaza cronicarul Radu Tempea - tinda bisericii de piatra si au infrumusetat oltariul si besereca cea veche cu toate chipurile sfintilor si cu podoabe in anul 7092 (=1583)".

"Ce n-au ispravit Petru Voda - scrie cronica in continuare - Aron Voda (al Moldovei) au ispravit si au zugravit si au inaltat turnul". Ulterior biserica se completeaza prin adaugiri arhitectonice.
Pisania bisericii, sapata in piatra si montata deasupra usii, ii infatiseaza pe cei doi voievozi - Petru Cercel si Aron Voda - care au continuat si incheiat o lucrare de suflet inceputa mai demult.

La 1651 sunt definitivate constructiile paraclisului din turnul bisericii cu hramul Sfantul Ioan Botezatorul - unic in tara noastra, unde se obosnuia a se savarsi slujba monastica a Mezonopticii.
O noua modificare arhitectonica se produce la 1733 "iulie 9 zile, luni, la 7 ceasuri s-au pus temeliile paraclisului, care s-au facut pentru treaba ispovedaniei, intru hramul Blagovestenilor Precestei, care s-au facut prin indrumarea si purtarea de grija a popei Radului, fiul popei Radu Tempea".

Astfel se naste impresionantul paraclis de nord, prin stradania protopopului cronicar Radu Tempea II, dar si in baza daniei domnitei Ancuta, fiica voievodului Costantin Brancoveanu.
Purtand hramul Bunei Vestiri, noul paraclis a fost imbracat in pictura murala intre anii 1735-1738 de vestitii "zugravi" craioveni Hranite Grigore, Gheorghe, Ioan si Mihail, care reproduc intre altele apocalipsul Sfantului Ioan, primul sobor de la Niceia din 325, tema Deisis si a invierii, "roata lumii" - o scena unica a rotirii pamantului in jurul soarelui, rotatie executata de sfinti - program iconografic surprinzator si apreciat de marii specialisti in domeniu.

Urmand exemplul protopopului Radu Tempea, urmasul sau, protopopul Eustatie Grid - tatal primului gramatic, Dimitrie Eustatievici Brasoveanul - construieste pentru echilibru arhitectornic cel de al doilea paraclis, spre sud, pe care il defnitiveaza la 1750, avand ca hram "Inaltarea Domnului", bucurandu-se de sprijinul localnicilor, negustori de vaza : Radu Pricop cu sotia, Paraschiv si Hagi Pricup cu sotia Anstasia.

Valorosul paraclis impresioneaza, nu numai prin valorile picturale de secol XVIII, realizate de zugravii Ioan, Iancu, Constantin si Irimie, ci si prin tampla originala cu motive brancovenesti, restaurata dupa 1975 de Directia Monumentelor Istorice.

Asa cum se prezinta astazi biserica, este formata dintr-o nava rectagulara unita, cu absida circulara de la rasarit si cu pronaosul si tinda de la apus. Iconostasul este sculptat si decorat cu motive brancovenesti.

Interiorul bisericii centrale este imbracat cu pictura valorosului artist Costin Petrescu, executata in deceniul al cincilea al veacului XX, folosindu-se si de concursul elevilor sai de la Belle-Arte.

Gasim aici pe peretele dinspre miaza-noapte fresca intrarii lui Mihai Viteazul in Brasov, intampinat la poarta cetatii de protopopul Mihai, cunoscutul colaborator coresian. Pe peretele frontal gasim imaginea a patru voievozi ctitori si tabloul alegoric al tipografiei coresiene, iar pe peretele de sud scena incoronarii lui Ferdinand la Alba Iulia, pentru ca pe peretele dinspre rasarit sa putem privi un moment festiv cu mitropolitul Andrei Saguna, liceul, ctitorit de inaltul ierarh si alaiul junilor.

Portretul mitropolitului Andrei Saguna si al mitropolitului Nicolae Balan se gasesc si in interiorul bisericii pe peretele de sud, pentru ca pe cel de nord sa aflam imaginea regelui Mihai si al mamei sale Elena, realizate tot de Costin Petrescu in cadrul lucrarilor de restaurare dintre anii 1939-1946.

Atunci s-a construit podisorul pentru cor, s-au realizaat usile de la intrare si stranile, sculptate de Moise Schiopul din Rupea. Protosincelul Ieronim Balintoiu de la Manastirea Hodos Bodrog realizeaza noul iconostas, conditii in care cel vechi este daruit bisericii din Predelut Bran.

Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului reprezinta pentru locuitorii din Tara Barsei un avanpost in lupta pentru pastrarea traditiei si culturii romanesti. Cand norii tulburi ai veacurilor trecute incercau sa umbreasca aceasta vatra de credinta, aici, langa zidurile cetatii, s-au ridicat cateva dintre cele mai mari valori ale spiritului romanesc.

Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului detine o impresionanta biblioteca si o arhiva imbogatita cu hrisoave si carti domnesti, mii de acte, zapise, registre si scrisori care constituie un tezaur pentru istoria si cultura neamului romanesc.

Cele aproximativ 4000 de carti vechi si peste 30.000 de documente, precum si numeroasele obiecte muzeale stau astazi marturie, oferind tuturor posibilitatea de cunoastere a inceputurilor.

Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului
Sub egida Bisericii s-a infiintat prima scoala romaneasca. Scoala noua, de piatra, a fost construita in 1597, prin osteneala protopopului Mihai, din fondul daruit cu draga inima de Aron Voda al Moldovei. Aici veneau sa cunoasca lumina invataturii toti copiii mai rasariti ai Brasovului.
Prima Scoala Romaneasca este recladita in 1760, adaugandu-i-se un etaj in stil baroc. Incepand cu anul 1559, limba de predare in aceasta scoala era romana.

Aici s-au tiparit primele carti de circulatie in limba romana - prin diaconul Coresi; s-a scris prima gramatica romaneasca - Dimitrie Eustatievici -1757; s-au tradus primele carti populare - dascalul Costea - si multe alte valori ale spiritualitatii romanesti.

Prima Scoala Romaneasca, construita in 1495 pastreaza elementele stilului baroc de la modificarile care i-au fost aduse in anii 1760-1761. Intre 1557 si 1583 Diaconul Coresi tipareste aici 17 titluri in romana si slavona, pe hartie fabricata intr-o manufactura brasoveana.

Muzeul Primei Scoli Romanesti este compus din mai multe camere, si anume: Sala de clasa "Anton Pann" care aminteste nu numai de popasurile merelui povestitor Anton Pann dar si de scoala veche, in jurul careia s-a fondat un focar de cultura, aici tiparindu-se cele dintai carti de cultura in limba romana,scriindu-se prima cronica cu subiect romanesc, prima gramatica romaneasca, primul calendar almanah in literatura romana;
Sala "Diaconul Coresi" ale carei exponate sunt: "Cazania a II-a" ("Cartea romaneasca cu invatatura"), "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul" s.a.; Sala "Cartea, factor de unitate nationala", unde, cele peste 80 hrisoave domnesti, inscrise pe pergament si aurite, confirma permanentele legaturi intre tinuturile romanesti si, unde sunt expuse cele mai valoroase monumente de limba romana medievala printre care se numara: "Biblia de la Bucuresti"(1688), "Cazania lui Varlaam"(1643), "Indreptarea legii" de la Targoviste(1652),s.a.

Sala "Cartea si Carturarii brasoveni" - copistii, traducatorii, creatorii de limba literara, muzica si arta, toti acestia sunt reprezentati aici prin cateva dintre valorile adapostite in arhiva istorica a muzeului printre care sunt: "Omiliarul" din veacurile XI-XII, Molitvelnicul popei Bratu, Parimiarul protopopului Vasile, alaturi de tablourile in ulei pe panza ale fondatorului liceului "Andrei Saguna", precum si opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu.
"Sala cu vatra"- un mic colt etnografic reprezentat de vatra, icoane pe sticla si obiecte casnice amintind de caracterul sasesc al Scheiului in perioada medievala.

Intre 1556 si 1588 diaconul Coresi impreuna cu alti colaboratori tiparesc primele carti de circulatie in romana, oficializand definitiv scrisul in aceasta limba. In 1570, diacul Oprea alcatuieste Octoihul romanesc, iar 8 ani mai tarziu, popa Voicu redacteaza Invataturi morale din Vietile Sfintilor - Cuvantari la sfinti si pilde de folos sufletesc.
Autoritatea locala accepta in 1578 folosirea ca prim manual romanesc a catehismului coresian la scoala din Schei. Mai trec cativa ani si popa Iane scrie intaiul text brasovean in limba romana, iar apoi, in secolul XVI, dascalul Barbu Hoban se osteneste si scoate primul manual de filosofie.

Nu se scurge multa vreme si, la 1757, dascalul Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatica, iar la 1797 Radu Tempea al V-lea tipareste gramatica romaneasca. Unele carti se faceau pe atunci din piele de miel nenascut, pentru ca era foarte fina si neporoasa. Exista si acum expuse la muzeu astfel de raritati.
Intre 1821 si 1828 Anton Pann poposeste pentru catva timp in Schei. In luna mai 1848 George Ucenescu compune muzica imnului "Desteapta-te, Romane".
Muzeul Primei Scoli Romanesti din Scheii Brasovului
Alaturi se afla, recent restaurat, Complexul muzeal din incinta bisericii Sfantul Nicolae, care expune in cca 30 camere, valori menite sa confirme traditiile de cultura si arta pe care le-a inscris Scheii brasovului in patrimoniul national.
Dintre exponatele intalnite mentionam cateva titluri valoroase: Cazania a II-a - Carte romaneasca de invatatura - tradusa de protopopii Iane si Mihai, Psaltirea, Sbornicul, Octoihul; si, bineinteles, tiparnita diaconului la care se poate lucra si azi. Lucian Blaga spunea ca aceste carti au inscris in cultura romana "intaiul mare poem al acestui neam".

Bancile scrijelite unde se inghesuiau invataceii, calimarile de cerneala si tablitele pe care se scriau literele, te indeamna sa le atingi. Tematic sunt organizate aici expozitiile: "Junii brasoveni", "Scheii brasovului in pictura lui Stefan Mironescu", "Muzeul Tudor Ciortea", "Muzeul Ex libris", "Muzeul Nicolae Titulescu", "Muzeul Ion Colan", urmand a se organiza "Muzeul Patrimoniului national si universal".
Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului a fost intotdeauna o vatra de lumina si inchegare ortodoxa, reusind sa solidarizeze in jurul ei intreaga suflare romaneasca din acele vremuri. Vizitand muzeul primei scoli romanesti, ti se taie rasuflarea descoperind atatea taine pretioase ale propriului popor.

Preotii care au slujit aici, carturari vestiti, au adus o contributie insemnata la patrimoniul culturii si limbii literare, materializata prin editarea primelor carti romanesti, scrierea primei gramatici romanesti, copierea si traducerea unor manuscrise de o inestimabila valoare, bijuterii unicat ale culturii si literaturii populare din tara noastra.