Flyerul si fraierul

Cică a-nceput campania. Electorală. Aţi băgat de seamă de ceva nou în atmosferă? În afară de zemuiala televizoristică, în afară de cearşeafurile întinse pe pereţi, de viermuiala postacilor pe FB şi de flyerele fără conţinut întinse cu jenă pe stradă de nişte indivizi în fîşuri mov? Probabil că asta e campania şi asta trebuie să văd. De fapt nici nu ştiu la ce altceva ar fi trebuit să mă aştept. Probabil ca să-mi aleg “uninominalii” de pe liste pretenţia mea de a-i cunoaşte, de a-mi fi făcuţi cunoscuţi sau, mai mult, de a-i fi remarcat de suficientă vreme este o nerozie. Este evident că alegerea nu va ţine de calităţile candidaţilor, nici de doctrine, ci numai de aversiunile noastre din acest moment politic. După mintea mea campania asta nu-şi are rostul fiindcă oricum nu are ce să aducă nou. Doar cel mult nişte subiecte în plus pentru televiziuni şi pentru chibiţii într-ale politichiei de alcov – dornici de un plus de lături şi ipocrizie. Votul, poate, va face lucrurile mai respirabile pentru o vreme şi va schimba nişte feţe de anonimi cu alte feţe de anonimi, printre care se vor găsi, poate, rătăciţi, şi cîţiva chemaţi care vor conta doar la numărătoare. Desigur, votul cu cîtimea lui de speranţă este important dar e prea incert (prin definiţie şi metehne istoriceşte dovedibile) în a pune ţara pe un făgaş fundamental altul. Asta e altă discuţie, fără sfîrşit, pînă la urmă. Referindu-mă la campania asta insesizabilă, la “marketingul” ei, mă întreb numai: cine-i fraierul? Ăla care s-a tipărit pe flyere şi e aruncat în primul tomberon de pe trotuar sau eu care le întorc pe toate feţele?…

P.S. – Dacă ţin de acest peisaj, ieşirile chiriaşului de la Cotroceni, rămîn cum am stabilit!

Articol preluat de pe :  https://flaviusobeada.wordpress.com
dar prea sunt de acord cu el