Bunesti (Brasov), vechea denumire românească Bundorf, (în dialectul săsesc Bondorf, Bondref, Bodndref, în germană Bodendorf, Budendorf, în maghiară Szászbuda) este o localitate în judetul Brasov, Transilvania, România. Este resedinta comunei Bunesti.
Un document din 1337 il mentioneaza pe Petrus fiul lui Stephan de Boda drept membru al Sfatului Batranilor din Scaunul Sighisoarei. La aceasta data Bunesti era localitate libera apartinatoare a acestui Scaun, fiind a treia ca importanta dupa Saschiz si Archita.
Biserica ne este mentionata intaia oara in 1356, insa fusese construita la sfarsitul veacului anterior. Aspectul sa initial era acela al unei bazilici cu trei nave, cor si un altar slab profilat. Nava centrala era delimitata de colaterale prin cinci perechi de arcade frante, iar de cor printr-un arc triumfal in arc frant. Pe latura de nord a corului exista o sacristie, iar in capatul vestic al corpului bisericii se afla un portal. Nava principala era tavanita, colateralele aveau bolti in cruce asemenea corului, iar altarul purta o bolta cu penetratii. Sacristia avea la randul ei o bolta semicilindrica. Bazilica se remarca prin lipsa vreunei clopotnite prevazuta in planul initial de constructie. In anii 1505 – 08 in Registrul de cheltuieli al Sighisoarei se mentioneaza scutiri de impozite pentru lucrari la Bodendorff in valoare de 21 florini si 12 dinari. Este foarte probabil ca acesti bani sa fi fost folositi pentru fortificarea bisericii. Probabil ca in aceasta perioada s-a inceput constructia turnului din extremitatea vestica a navei centrale, pastrat astazi doar la nivelul primelor trei caturi. Nu se poate aprecia daca a fost terminat vreodata sau daca lucrarea a fost sistata la un moment dat. In cursul acestor lucrari s-au daramat colateralele si scristia pentru fortificarea navei centrale. Cele cinci perechi de arcade au fost astupate, iar la exterior s-au ridicat contraforturi pe intreaga lungime a navei si a turnului pe care s-a sprijinit nivelul de aparare. Tot acum a fost acoperit poratlul vestic si s-a deschis cate o intrare pe laturile de nord si sud, Contraforturile au fost unite la capetele superioare prin arcaturi de zidarie ce au format astfel un masiculiu. Deasupra a fost construita o galerie de paianta deschisa. Accesul catre acest etaj defensiv se realiza printr-o scara spiralata inchisa ridicata in coltul de sud-vest al navei.
Corul si altarul au primit o galerie zidita in consola, cu cate trei guri de turnare pe cele doua laturi ale corului si, respectiv, cate o gura de turnare pe fiecare dintre cele trei laturi ale altarului poligonal. In peretele galeriei se deschid sapte ambrazuri, inguste la exterior si evazate la interior. Dinspre podul navei se putea ajunge spre etajul defensiv al corului prin intermediul unei usi, flancata de cate o ambrazura.
Tot acum a fost ridicata si incinta poligonala cu cinci turnuri acoperite in pupitru, fiecare cu catre tri niveluri. Curtina inalta de patru metri avea creneluri, iar drumul de straja era realizat in grosimea zidului, la aproximativ doi meri de la sol. Masivul turn de nord-vest a fost amenajat pentru locuire, asa cum ne lasa sa intelegem ferestrele cturilor superioare si hornul din coltul de sud-est. Etajele sunt despartite prin plansee de lemn, accesul efectuandu-se separat prin intrari pe latura de est. Parterul are ambrazuri cu cadre de lemn si butuci turnanti meniti sa acopere golul deschizaturii. La interiorul turnului se regasesc mai multe inscriptii in rosu si negru. Una dintre ele retine anul 1545, iar celelalte sunt texte in latina ce pot fi traduse prin: „Amin, amin zic voua, dupa acestea veti vedea cerul deschis..anul 1644”; „biciul raneste, dar o singura gura rea raneste pe toti”; „Nu gresesc cei ce merg pe calea virtutii”.
Turnul portii de pe latura de sud-vest avea o galerie boltita semicilindric pe duoua treimi si un planseu detasabil in ultima treime, folosit pentru apararea culoarului. Intrarea era prevazuta si cu o hersa. Nivelul superior purta ambrazuri cu cadru de lemn si butuci turnanti, iar deasupra lui exista initial o galerie defensiva din lemn. Dupa inlaturarea acesteia acoperisul a fost asezat pe consolele galeriei. Cele doua turnuri de nord sunt accesibile la nivelele superioare prin intermeiul intrarilor dinspre interiorul incintei, iar la parter prin intermediul scarilor mobile dinspre etajul unu. Urnul de pe latura estica s-a daramat in decursul timpului.
In 1519, asa cum aflam dintr-o inscriptie de pe arcul trimfal, a fost terminata bolta semicilindrica de caramida a navei. Aceasta a fost asezata pe doi pereti de zidarie ce dubleaza la interior laturile de nord si sud ale navei. Avand in vedere ingustarea considerabila a spatiului interior s-au realizat nise in arc frant pe fiecare dintre cele doua laturi. Bolta a fost decorata cu nervuri de teracota si, probabil tot acum, s-a realizat reteaua stelata de nervuri din cor si altar.
La 1538 Sibiul ofera 16 florini pentru sustinerea bisericii, iar in 1544 – 45 25 de florini pentru constructia unui turn, ori cel al portii ori cel de pe latura vestica a navei. La 1680 este relizata tribuna sudica din interiorul bisericii asa cum ne transmite o inscriptie: „Mesterul lucrarii a fost Johann Roftler in anul 1680.” Dubla tribuna de vest a fost construita in anul 1775.
In decursul aceluiasi secol XVIII s-au ridicat la interiorul incintei, pe intreaga lungime a curtinei, soproane pentru depozitarea granelor si s-a adaugat o a doua incinta la sud-est. Aceasta era folosita pentru adapostira animalelor si avea o fantana.
In 1804 a fost demolat catl de aparare de deasupra navei, iar acoperisul acesteia a fost asezat direct pe consolele de lemn ale galeriei. Altarul pastrat astazi dateaza din 1805 si a fost montat in cor, iar deasupra se afla prospectul orgii care acopera partial o friza cu apostoli de stil bizantin acoperita dupa Reforma cu tencuiala. La interior o noua tribuna a fost montata in 1808 deasupra celei de pe latura nordica. Aceasta poarta o inscriptie care poate fi tradusa asa: „Ca monument al recunostintei sale fata de Dumnezeu si aceasta comunitate, donat de strainul Johann Ludwig 1808.”. Cele tri caturi ale turnului din capatul vestic al navei sunt surmontate in 1847 de un mic turn clopotnita, iar pe latura nordica a corului este ridicata o noua sacristie pe locul celei demolate la inceputul secolului XVI. In anii 1856 si 1964-66 biserica este renovata.
Din biserica de la Bunesti ni se pastreaza un pretios potir de argint realizat intr-un atelier brasovean in prima jumatate a secolului XV.
sursa :http://www.biserici-fortificate.com
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu