Biserica fortificata din Cata | Un blog cu și despre...Brașov!

24.11.2011

Biserica fortificata din Cata

Cața (în germană: Katzendorf, în maghiară: Kaca) este o comună în județul Brașov, Transilvania, România. Are în componență satele: Cața (reședință), Beia, Drăușeni, Ionești și Paloș

 Cand Johann porni din Katzenloch in abia deztelenita primavara se gandii multa vreme la ce lasa in urma. Nu mult, dar totusi locul nasterii lui si al celor trei mutre blonde, ce stateau acum sub paturi groase, in carul ce abia se tara prin vagaunile astea. Seara sirul de care si vite si alte umblatoare domestice se oprea pentru popas mai vorbea cu semenii lui despre locul in care se vor opri. Nimeni nu il stia, dar erau siguri ce cautau. Plecasera aproape toti din satul lui si se mai alaturasera si altii plini de speranta traiului daca nu mai bun, cel putin diferit. Cand la 1488 Honterus inregistra comunitatea din Katzendorf cu 92 de gospodarii, 5 pastori, o scoala, o moara si doi saraci, vatra satului dura de mai bine de doua secole, iar urmasii celor trei mogaldete blonde ce descalecasera catre sfarsitul primaverii ridicasera case multe si trudisera din zor la inima asezarii lor, biserica fortificata.

Biserica
Apartinand intinsului pamant craiesc si scaunului de Rupea, biserica din Cata a fost construita candva la mijlocul secolului al XIII-lea dupa un plan bazilical cu trei nave, fizionomia ei schimbandu-se dramatic dupa prabusirea turnului de vest la sfarsitul secolului al XIX-lea. Atunci a fost distrus portalul romanic si acoperisul navei centrale. Fragmentele care au putut fi recuperate au fost integrate in noua fatada a bisericii.
Bazilica cu cor patrat si absida semicirculara avea nava centrala despartita de cele laterale prin arcade semicirculare. Spre vest bazilica se incheia cu un masiv turn-cloptnita, flancat la randu-i de colaterale. Fazei romanice ii apartin atat configuratia corului cat si ferestrele laterale aflate in partea superioara a zidurilor precum si intrarea de pe latura sudica rezervata preotului. Ulterior, in secolul al XIX-lea, pe aici se va face accesul in sacristie. La inceputul veacului al XV-lea, probabil in vremea in care s-a fortificat biserica, corului i-a fost modificat traseul semicircular intr-unul pentagonal, ceea ce a dus si la aparitia unei bolti in cruce cu cinci penetratii, nervurile acestora fiind spijinite pe colonete semicirculare. Ferestrele peretelui sudic au fost taiate in arc frant cea din ax pastrand o forma circulara. Printr-o fereastra transformata in usa pe latura de nord-est se face accesul la tribuna orgii aflata deasupra altarului. Corul se deschide catre nava centrala printr-un arc triumfal semicircular.
Nava centrala are trei ferestrele romanice geminate cu arhivolte in trei retrageri pe fiecare latura. Prefacerile amintite mai sus au adus modificari si navei careia i-a fost inlocuit tavanul initial cu o bolta gotica cu nervuri sprijinite pe console, ea dainuind pana la prabusirea turnului-clopotnita din 1894, cand s-a revenit la un tavan plat. Parte din cheile de bolta gotice au fost integrate in fatada de vest, care a primit cu aceasta ocazie un portal simplu cu portic acoperit in forma de sa. Nemaiconstruindu-se clopotnita, deasupra parterului acesteia s-a amenajat o mica tribuna, la care se urca pe scarile aflate la capatul colateralelor, tot ele facilitand accesul si catre galeriile de lemn laterale, construite in 1711. Mobilierul apartine secolului al XIX-lea, astfel altarul dateaza din 1813, amvonul din 1864, iar orga din 1803. Probabil ca urmele de cruci inscrise in cercuri recognoscibile pe latura de nord se datoraza unei sfintiri a bisericii de catre un episcop. Colaterale se deschid spre exterior prin doua portaluri semicirculare simetrice.



Fortificatia
Fortificarea bisericii s-a produs in secolul al XV-lea, o a doua incinta construindu-se doua secole mai tarziu. Ambele au un traseu poligonal neregulat si formeaza in dreptul turnului de poarta un zid de piatra si caramida de inaltime redusa, care avea rolul de a proteja centrul fortificatiei de tirul artileriei, asa numitul Zwinger. Incinta initiala avea patru turnuri devansate, iar zidurile dintre ele, acoperite cu tigla, se ridicau la aproximativ opt metri inaltime. Deasupra portii turnul a pastrat drumul de straja din lemn iesit in consola. La nivelurile superioare accesul se facea in vechime prin intermediul scarilor mobile. Din curte se intra in turnuri la nivelul al doilea, cel din est avand deasupra un ancadrament gotic din piatra. Fiecare cat a fost prevazut cu guri de tragere inalte, inguste la exterior si evazate a interior. Impresionant este coridorul de aparare iesit in consola deasupra celor patru nivele ale turnului nordic. Turnul sudic fiind daramat, singurul care are guri de turnare este cel din est.

Cea de-a doua curtina se datoreaza dezastrului produs de o incursiune a tatarilor din anul 1658, cand satul a fost aproape ars din temelii. Incinta avea catre nord si sud-est cate un turn, azi pastrandu-se doar cel din urma, cunoscut sub numele de turnul preotului, probabil loc de retragere a familiei pastorului Andreas Lang, asa cum reiese din inscriptia latina pictata cu rosu si albastru de-a lungul turnului in 1676. Incaperile sale puteau fi incalzite de un horn care le strabate. Spre exterior turnul se deschidea prin metereze, ce puteau fi inchise, nivelul al patrulea fiind prevazut cu guri de turnare si drum de straja sub acoperisul piramidal. Una din nisele exterioare ale turnului poarta o a doua inscriptie scrisa in germana si latina care cere Domnului milostenie fata de slugile sale si ii fericeste pe cei care in timp de pace se gandesc la razboi si in timp de razboi la pace. Din ampla curtina exterioara nu s-a mai pastrat in prezent decat partea din sud-vest.
sursa:http://www.biserici-fortificate.com

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

FACEBOOK