Adresa: str. Lungă nr. 251
Cod: BV-II-a-A-11461, BV-II-m-A-11461.01, BV-II-m-A-11461.02, BV-II-m-A-11461.03, BV-II-m-A-11461.04
Datare: sec. XIII-XIX.
Cod: BV-II-a-A-11461, BV-II-m-A-11461.01, BV-II-m-A-11461.02, BV-II-m-A-11461.03, BV-II-m-A-11461.04
Datare: sec. XIII-XIX.
Către 1223 - a fost construită biserica fortificată „Sf.
Bartolomeu", probabil la scurt timp după aşezarea cavalerilor teutoni în
Ţara Bârsei; partea a doua a secolului al XIII-lea - reconstrucţia
bisericii; 1421, 1438 - clădirea a suferit stricăciuni în cursul
invaziilor turceşti; sec. al XV-lea - nava şi transeptul bisericii s-au
reconstruit parţial; 1611 - biserica a suferit stricăciuni grave în
cursul asediului Braşovului; 1612-1670 - renovarea clădirii; 1758 -
confecţionarea altarului din sacristie; 1791 - confecţionarea altarului
principal (Biegler); 1819-1821 - reparaţia bolţilor;
1833 - s-a prăbuşit turnul vestic distrugând bolţile din colaterala
sudică şi din nartex; 1842 - reclădirea turnului vestic (arhitect Andreas Dieners) şi a bolţilor surpate; 1905 - construcţia parohiei; 1923 - montarea orgii (Prause) şi a ceasului de pe turn.
Biserica „Sf. Bartolomeu" se situează la capătul străzii Lungi,
la poalele dealului Şprenghi (Gespreng). Aceasta constituia probabil
centrul primului nucleu urban medieval al Braşovului, transformat între
timp în cartier industrial. Biserica de faţă este singurul monument
păstrat din acest aşezământ urban mai vechi probabil decât Braşovul.
Biserica este înconjurată de o incintă circulară, nu foarte înaltă,
singura poartă a acesteia fiind odinioară vizavi de portalul vestic al
bisericii. În secolul al XX-lea, odată cu construcţia parohiei pe linia
incintei, s-a amenajat şi accesul comod de pe latura estică, dinspre
strada Lungă. Ţintirimul cuprinde un cimitir evanghelic unde este
înmormântat şi Iohannes Mattis-Teutsch (1884-1950).
Biserica este o bazilică dotată cu un transept, un cor poligonal flancat de capele, respectiv cu două turnuri aflate pe faţada vestică, dintre care doar unul se înalţă deasupra cornişei. În arhitectura corului bisericii Sf. Bartolomeu regăsim formele structive şi decorative caracteristice bisericilor de „tip cistercian". Corul încheiat cu cele cinci laturi ale unui octogon este flancat de două spaţii dreptunghiulare acoperite cu bolţi în cruce. Încăperea dinspre nord este sacristia, iar aceea dinspre sud serveşte drept intrare laterală în cor. Ambelor spaţii dreptunghiulare li se alătură câte o capelă mică, pătrată în care se intra odinioară din transept. În timp ce încăperile învecinate cu corul pe latura nordică se caracterizează prin ferestre mici, asemenea ambrazurilor, pe faţada celeia de pe latura sudică remarcăm ancadramente amintind de soluţiile gotice cu muluri: o fereastră geminată cu arc trilobat deasupra căreia se deschide un patrulob. Exteriorul corului este sprijinit doar de trei contraforturi, traveele bolţilor fiind marcate pe faţadă de lesene. În mod caracteristic arhitecturii cisterciene, închiderea poligonală a corului este luminată de ferestre înalte - cea din ax fiind dublă -, strâmte încheiate în arc frânt, surmontate de ochiuri rotunde cu şase lobi, arcurile lobilor purtând în vârf câte o floare de crin. Ferestrele traveei pătrate a corului prezintă în zilele noastre ancadramente mari, încheiate în arc semicircular. Faţada corului este articulată pe orizontală de un soclu, o friză cu arce, urmată de cornişa proeminentă. Bolţile stelate din cor se sprijină în patru puncte pe coloane angajate cu capitelul decorat cu croşete, iar în punctele intermediare pe coloane angajate, asemănătoare celor descrise anterior, care pornesc de pe console decorate cu croşete. Cheia bolţii din traveea estică este împodobită cu o rozetă înconjurată de frunziş, iar cea vestică reprezintă o figură bărbătească între vrejuri. Arhivoltele bolţilor din absidă sunt decorate cu ogive care se sprijină pe console împodobite cu vrejuri. În traveea vestică a corului a fost amenajată câte o uşă pe zidul sudic, respectiv nordic care se caracterizează prin ancadramente gotice cioplite în piatră. Faţadele navei bisericii sunt relativ simple, acestea fiind sprijinite de contraforturi dispuse doar pe colţurile transeptului, respectiv pe latura nordică. Pe faţada nordică, zidului vestic al transeptului i s-a alipit turnul de scară care duce în pod.
Turnul de pe faţada vestică a fost reclădit în secolul al XIX-lea, în urma prăbuşirii celui vechi. Construcţia numără cinci niveluri, cel inferior, sobru, fiind urmat de un nivel cu faţada striată şi străpunsă de ferestre circulare decorate muluri patrulobe. Etajul al doilea prezintă ferestre goticizante, încheiate în arc frânt şi decorate cu muluri. Nivelul superior, care înglobează ceasul, este tratat în rustica. Turnul este încununat de un coif poligonal.
Portalul
vestic se caracterizează printr-un ancadrament cu ambrazură şi
închiderea în arc frânt. Acesta permite accesul în nartex, iar apoi în
nava bisericii. În capătul vestic al navei parterul turnurilor şi
traveea din mijloc formau odinioară un nartex unitar (Paradies). În
această zonă s-au păstrat două chei de boltă decorate cu motive
florale, respectiv cu capul lui Isus. Nava centrală este delimitată de
colaterale mult mai joase prin stâlpi masivi cu secţiunea decagonală,
care susţin arcade scunde, încheiate în arc semicircular. Zidul navei
centrale este străpuns de ferestre simple, încheiate în arc frânt. Cele
trei travee ale navei centrale poartă bolţi mănăstireşti, colateralele
fiind acoperite de bolţi stelate şi bolţi în mreajă. Excepţie constituie
doar ultimele două travee ale colateralei sudice unde în locul bolţilor
prăbuşite odată cu turnul în secolul al XIX-lea s-au reconstruit bolţi
în cruce. Bolţile în cruce pe ogive din careu, respectiv bolţile stelate
din braţele transeptului se sprijină pe coloane angajate simple sau
grupate, cu capitelul decorat cu croşete, asemănătoare celor din cor.
Consola din colţul nord-vestic, împodobită cu o figură bărbătească cu
mustaţă reprezintă un detaliu interesant al bolţii transeptului.
În tribuna din lemn din capătul vestic al navei a fost amplasată orga construită de Johannes Prause în 1923. Pe stâlpul sud-vestic al careului a fost montat amvonul cilindric, neoclasic. Printre podoabele bisericii mai amintim tabernacolul gotic, cioplit din piatră, care fusese mutat de pe zidul nordic al corului în sacristie, de asemenea cristelniţa tot gotică, amintind de forma unui potir, respectiv cinci covoare anatoliene de tip Lorenzo Lotto. În colaterala nordică remarcăm strana pictată a breslei ţesătorilor, confecţionată în anul 1683. Altarul baroc din sacristie datează din 1758, iar altarul principal din cor fusese confecţionat de către un maestru tâmplar pe nume Biegler în 1791. Pe zidul capelei alăturate intrării laterale în cor s-au păstrat - din păcate în stare foarte deteriorată - fresce care înfăţişează legenda episcopului Sf. Martin, un fragment din ciclul cristologic, respective figuri de sfinţi în medalioane.
În arhitectura bisericii Sf. Bartolomeu - mai ales în privinţa detaliilor corului şi ale transeptului - recunoaştem influenţa arhitecturii cisterciene răspândită probabil de şantierul de la Cârţa. Influenţa şantierului amintit a fost depistată şi în cazul bisericilor de la Prejmer, Hărman şi Sic.
Biserica este o bazilică dotată cu un transept, un cor poligonal flancat de capele, respectiv cu două turnuri aflate pe faţada vestică, dintre care doar unul se înalţă deasupra cornişei. În arhitectura corului bisericii Sf. Bartolomeu regăsim formele structive şi decorative caracteristice bisericilor de „tip cistercian". Corul încheiat cu cele cinci laturi ale unui octogon este flancat de două spaţii dreptunghiulare acoperite cu bolţi în cruce. Încăperea dinspre nord este sacristia, iar aceea dinspre sud serveşte drept intrare laterală în cor. Ambelor spaţii dreptunghiulare li se alătură câte o capelă mică, pătrată în care se intra odinioară din transept. În timp ce încăperile învecinate cu corul pe latura nordică se caracterizează prin ferestre mici, asemenea ambrazurilor, pe faţada celeia de pe latura sudică remarcăm ancadramente amintind de soluţiile gotice cu muluri: o fereastră geminată cu arc trilobat deasupra căreia se deschide un patrulob. Exteriorul corului este sprijinit doar de trei contraforturi, traveele bolţilor fiind marcate pe faţadă de lesene. În mod caracteristic arhitecturii cisterciene, închiderea poligonală a corului este luminată de ferestre înalte - cea din ax fiind dublă -, strâmte încheiate în arc frânt, surmontate de ochiuri rotunde cu şase lobi, arcurile lobilor purtând în vârf câte o floare de crin. Ferestrele traveei pătrate a corului prezintă în zilele noastre ancadramente mari, încheiate în arc semicircular. Faţada corului este articulată pe orizontală de un soclu, o friză cu arce, urmată de cornişa proeminentă. Bolţile stelate din cor se sprijină în patru puncte pe coloane angajate cu capitelul decorat cu croşete, iar în punctele intermediare pe coloane angajate, asemănătoare celor descrise anterior, care pornesc de pe console decorate cu croşete. Cheia bolţii din traveea estică este împodobită cu o rozetă înconjurată de frunziş, iar cea vestică reprezintă o figură bărbătească între vrejuri. Arhivoltele bolţilor din absidă sunt decorate cu ogive care se sprijină pe console împodobite cu vrejuri. În traveea vestică a corului a fost amenajată câte o uşă pe zidul sudic, respectiv nordic care se caracterizează prin ancadramente gotice cioplite în piatră. Faţadele navei bisericii sunt relativ simple, acestea fiind sprijinite de contraforturi dispuse doar pe colţurile transeptului, respectiv pe latura nordică. Pe faţada nordică, zidului vestic al transeptului i s-a alipit turnul de scară care duce în pod.
Turnul de pe faţada vestică a fost reclădit în secolul al XIX-lea, în urma prăbuşirii celui vechi. Construcţia numără cinci niveluri, cel inferior, sobru, fiind urmat de un nivel cu faţada striată şi străpunsă de ferestre circulare decorate muluri patrulobe. Etajul al doilea prezintă ferestre goticizante, încheiate în arc frânt şi decorate cu muluri. Nivelul superior, care înglobează ceasul, este tratat în rustica. Turnul este încununat de un coif poligonal.
Portalul
vestic se caracterizează printr-un ancadrament cu ambrazură şi
închiderea în arc frânt. Acesta permite accesul în nartex, iar apoi în
nava bisericii. În capătul vestic al navei parterul turnurilor şi
traveea din mijloc formau odinioară un nartex unitar (Paradies). În
această zonă s-au păstrat două chei de boltă decorate cu motive
florale, respectiv cu capul lui Isus. Nava centrală este delimitată de
colaterale mult mai joase prin stâlpi masivi cu secţiunea decagonală,
care susţin arcade scunde, încheiate în arc semicircular. Zidul navei
centrale este străpuns de ferestre simple, încheiate în arc frânt. Cele
trei travee ale navei centrale poartă bolţi mănăstireşti, colateralele
fiind acoperite de bolţi stelate şi bolţi în mreajă. Excepţie constituie
doar ultimele două travee ale colateralei sudice unde în locul bolţilor
prăbuşite odată cu turnul în secolul al XIX-lea s-au reconstruit bolţi
în cruce. Bolţile în cruce pe ogive din careu, respectiv bolţile stelate
din braţele transeptului se sprijină pe coloane angajate simple sau
grupate, cu capitelul decorat cu croşete, asemănătoare celor din cor.
Consola din colţul nord-vestic, împodobită cu o figură bărbătească cu
mustaţă reprezintă un detaliu interesant al bolţii transeptului. În tribuna din lemn din capătul vestic al navei a fost amplasată orga construită de Johannes Prause în 1923. Pe stâlpul sud-vestic al careului a fost montat amvonul cilindric, neoclasic. Printre podoabele bisericii mai amintim tabernacolul gotic, cioplit din piatră, care fusese mutat de pe zidul nordic al corului în sacristie, de asemenea cristelniţa tot gotică, amintind de forma unui potir, respectiv cinci covoare anatoliene de tip Lorenzo Lotto. În colaterala nordică remarcăm strana pictată a breslei ţesătorilor, confecţionată în anul 1683. Altarul baroc din sacristie datează din 1758, iar altarul principal din cor fusese confecţionat de către un maestru tâmplar pe nume Biegler în 1791. Pe zidul capelei alăturate intrării laterale în cor s-au păstrat - din păcate în stare foarte deteriorată - fresce care înfăţişează legenda episcopului Sf. Martin, un fragment din ciclul cristologic, respective figuri de sfinţi în medalioane.
În arhitectura bisericii Sf. Bartolomeu - mai ales în privinţa detaliilor corului şi ale transeptului - recunoaştem influenţa arhitecturii cisterciene răspândită probabil de şantierul de la Cârţa. Influenţa şantierului amintit a fost depistată şi în cazul bisericilor de la Prejmer, Hărman şi Sic.
Morres, Eduard, Die Pfarrkirche von St. Bartholomä, în: Das Burzenland, Bd. III, Kronstadt, 1928, p. 108.
Dan Nicolae Busuioc, Arhitectura gotică timpurie din Ţara Bârsei în lumina unor noi cercetări, în: Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1978, pp. 8-13.
Marosi Ernő, Einflüsse der Regensburger Frühgotik auf Ungarn und Siebenbürgen, în: Beiträge zur Siebenbürgischen Kunstgeschichte und Denkmalpflege, Hg. Christoph Machat, München, 1983, pp. 13-23.
Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 59, 68, 70, 87, 127, 180, 256.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu