Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir deschide porţile iernii

Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Dimitrie a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), care au condus împreună, o perioadă, Imperiul Roman, fiind fiul voievodului creştin al cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi.
Vrând să reformeze viaţa religioasă, cei doi împăraţi au întărit cultul lui Jupiter şi al celorlalţi zei din panteonul roman, declanşând o cumplită prigoană la adresa creştinilor.
Sfântul Dimitrie a fost fiul guvernatorului Tesalonicului. După moartea tatălui, moştenitor nu numai al multor averi, a fost numit în locul acestuia, dovedind excelente calităţi de conducător. Dar, cum nu şi-a ascuns credinţa creştină şi nici nu a vrut să se lepede de ea, Dimitrie a fost întemniţat la scurt timp. În acele vremuri, creştinii erau ucişi în aşa-zisele „jocuri” romane, în fapt nişte spectacole sângeroase în care cei ce-l mărturiseau pe Hristos erau aruncaţi fiarelor sălbatice sau puşi să se lupte cu gladiatori profesionişti, bine antrenaţi. De obicei, creştinii erau victime sigure, spre distracţia crudă a romanilor.
Printre cei mai temuţi gladiatori ai vremii, se număra un oarecare Lie, din neamul vandalilor. Acesta ucisese mulţi creştini. În temniţă, Dimitrie s-a întânit cu un tânăr ostaş creştin, Nestor, care i-a cerut binecuvântarea de a-l înfrunta pe Lie, cu nădejdea că va pune capăt omorurilor. Dimitrie i-a făcut lui Nestor semnul crucii pe frunte şi l-a binecuvântat: „Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi!”
Într-adevăr, cu rugăciunile lui Dimitrie, Nestor săvârşeşte ceea ce părea imposibil: îl străpunge cu lancea pe uriaşul Lie şi îl omoară. Aflând despre binecuvântarea lui Dimitrie, împăratul Maximian a poruncit ca acesta şi Nestor să fie ucişi. Soldaţii îi taie mai întâi capul lui Nestor, apoi coboară în temniţă, după Dimitrie. Văzându-i pe atacatori, sfântul ridică mâna dreaptă, astfel că prima suliţă îl loveşte sub coaste, în acelaşi loc unde fusese străpuns şi Iisus pe cruce, de către sutaşul Longinus. În loc de sânge, din rănile sfântului a curs mir tămăduitor. Potrivit istoricilor, martiriul Sfântului Dimitrie a avut loc la Sirmium, pe teritoriul de astăzi al Serbiei. Moaştele sale au fost aduse pe 26 octombrie 413 la Tesalonic, unde au rămas până astăzi, săvârşind multe minuni şi miraculoase vindecări.

Sumedru, patronul oierilor
În calendarul românesc tradiţional, Sfântul Dumitru (Sumedru) este considerat patronul păstorilor şi este stăpân peste iarna care vine. La Moşii de toamnă (Ajunul lui Sumedru), în satele de munte se fac grămezi de vreascuri cărora li se dă foc, iar oamenii strigă: „Hai la focul lui Sumedru!”. Focul lui Sumedru, ca şi sărbătoarea creştină de a doua zi se ţin cu străşnicie, ca oamenii să fie feriţi de boli şi oile de lupi. Cine sare peste foc va fi sănătos şi se va căsători în acel an. Dacă este belşug de gutui şi nuci, iarna va fi grea. Tot acum, se fac pomeni pentru morţi. Pe 26 octombrie, dacă e lună nouă, va fi iarnă scurtă şi uşoară. Dacă e înnorat, vânt sau plouă, vor fi zăpezi mari, ger şi iarnă lungă. Pentru a afla cum va fi vremea, ciobanii pun dulama între oi. Dacă se culcă pe ea o oaie neagră, iarna va fi uşoară. Se termină semănatul usturoiului, se tund coamele cailor, ca să aibă păr frumos. Pe 27 octombrie, de Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, se ţine Poitra lui Sumedru, când se desfac stânile