Localitatea este atestată documentar din anul 1240 sub numele Mons Sancti Petri, fiind înființată însă mai devreme, în timpul stăpânirii teutonice, de către „grupul celor 100” de prejmereni. Tot din secolul XIII datează și biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte la 1794. Urmele unei picturi aflată pe unul dintre pereții cetății fortificate a dus la presupunerea că, pe acest loc, cistercienii construiseră o mănăstire în jurul anului 1240.
Traditia leaga inceputurile bazilicii de prezenta in Tara Barsei a Cavalerilor Teutoni si de incheierea ei de catre calugarii cistercieni ce au preluat santierul dupa izgonirea cavalerilor, insa cel mai probabil a fost construita la inceputul secolului al XIV-lea. Aceasta bazilica romanica a fost demantelata in 1794, in urma prabusirii turnului clopotnita peste biserica, din ea supravietuind doua reliefuri, Agnus Dei si Sf. Petru, care decorau cheile de bolta ale corului, azi incastrate in spatele mesei altarului. Biserica-hala cu trei nave ridicata trei ani mai tarziu in stil neoclasic are corul la vest. Tavanul bisericii este sprijinit de patru perechi de stalpi octogonali, iar navele laterale sunt prevazute cu tribune. Turnul clopotnita amplasat la est a fost inaltat in 1817, iar in 1820 a fost incoronat cu stea si bumb.
Biserica a fost inconjurata de trei ziduri de incinta. Primul este un zid inalt de opt metri cu creneluri si guri de turnare, prevazut cu drum de straja care mergea pe tot traseul circular. Pe sectorul de rasarit este amplasata o coborare acoperita catre curte. Centura a fost intarita initial la mijlocul secolului al XV-lea cu trei turnuri de aparare cu plan patrat, cel din est fiind transformat in 1676 intr-unul de plan pentagonal. Zidul exterior este mai scund si este fortificat de trei turnuri deschise catre interior. Accesul se facea pe latura sudica, pe o poarta cu hersa. In fata acesteia se ridica si se cobora un pod mobil. Intre aceste doua incinte era cuprins Zwinger-ul inconjurat de un sant cu apa si delimitat de un al treilea rand de curtine.
Zidului de incinta ii este adosata o cladire din secolul al XIII-lea lunga si ingusta cu incaperi in anfilada unde au functionat chiliile calugarilor cistercieni. Unele dintre acestea pastreaza urme de pictura. Pivnita deasupra careia este ridicat sirul de incaperi are camere boltite in leagan cu calcar. In secolul al XV-lea cladirea a fost inclusa in randul camarilor de provizii pe doua niveluri ce captuseau zidul de incinta. In 1610, incaperile de pe vest au fost suprainaltate cu doua niveluri.
Capela Corporis Christi cu osuar ce a apartinut calugarilor se vede in coltul nord-vestic. Ea a constituit baza unui viitor bastion rezultat prin suprainaltarea sa cu doua camari. Boltita in cruce pe nervuri de piatra, avand doua intrari cu chenar de piatra, capela este valoroasa prin ansamblul mural. Nu a fost pictata de la inceput dovada sunt crucile de consacrare vizibile in zonele unde fresca este deteriorata. Peretele de rasarit a fost ocupat de scena Incoronarii Mariei si de rugaciunea sfintilor pentru suflete (Deisis), iar pe peretele nordic se mai poate vedea o scena rara in iconografia catolica Transsubstantierea, in registrul superior, iar jos alte trei episoade reprezentand alegoria caritatii, Liturghia mortilor, Liturghia Sf. Grigore cel mare si Sf. Mihail cantarind sufletele. Deasupra intrarii de vest Sf. Mihail este reprezentat pedepsindu-l pe Lucifer latura vestica, dar in lupta cu demonii. La sud este figurata Lapidarea Sf. Stefan li a Sf Laurentiu. Nervurile boltii au un ornament format din scoici asa cum se intalneste si la bisericile din Harman si Malancrav. De jur imprejurul cheii de bolta in care este reprezentat Iisus se vad figurile evanghelistilor, doctorilor bisericii si ale profetilor. Opera a unui mester din sudul Germaniei din secolul al XIV-lea pictura are toate caracteristicile goticului, bidimensionalitate, fundal in tonuri de albastru-gri, executie simpla. Ceea ce a dus la degradarea frescei a fost transformarea dupa Reforma a capelei in depozit de slanina.
În Sânpetru pot fi vizitate biserica evanghelică, biserica ortodoxă, rezervația naturală „Dealul Lempeș” și se poate practica planorismul la Aeroclubul Iosif Șilimon. Curenții ascendenți ce se formează în jurul dealului Lempeș oferă condiții prielnice acestui sport.
De asemenea, cetatea țărănească ce datează din secolul XV, diferă puțin față de construcțiile tipice de acest gen din Țara Bârsei, prin spațiul mare lăsat între cele două rânduri de ziduri (destinat adăpostirii vitelor) și prin forma gurilor de tragere din rândul inferior, făcute pentru arcași. Capela funerară a cetății păstrează un ansamblu pictural în stil gotic, de la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu