POIANA BRASOV-TRASEE AUTO II

 POIANA BRASOV-TRASEE AUTO II

La cativa pasi  de Piata Sfatului , in coltul sudic (de sus) al acesteia, se inalta Biserica Neagra (denumita astfel dupa incendiul din 1689). Constructia ei a inceput in anul 1385, dar exista urme care indica ridicarea ei in locul unei biserici romanice din secolul al XII-lea. Asa cum se infatiseaza astazi, edificiul face parte dintre bisericile gotice de tip hala, ilustrand  faza finala a goticului, si este cea mai mare biserica gotica din Romania (lungimea navelor si a corului este de 89 m, iar latimea la nave de 23 m).Dintre cele doua turnuri, prevazute initial, s-a realizat numai unul (42 m), asa cum s-a intamplat la multe alte constructii asemanatoare (obstea neavand suficienti bani sau ragaz pentru a-l inalta si pe al doilea). Exteriorul este realizat din blocuri de gresie de Timis (din Muntii Piatra Mare), friabila, iarzidurile sunt alcatuite dintr-un “conglomerate” de tufporos si bucati de calcar legate cu mortar de var.Unele elemente (statuile, baldachinele si altele) sunt realizate din gresie alba de Ighiu (din Muntii Apusenu) ceva mai rezistenta. Incendiul care a mistuit o parte din oras in primavera anului 1689 (provocat se pare de trupele imperial habsburgice care ocupau orasul) a afectat grav si biserica. Cladirea a fost reconstituita in a doua jumatatea secolului al XVIII-lea si a ramas cu numele pe care il poarta si astazi “Biserica  Neagra”. Reparatiile si restaurarile ulterioare explica existenta, in interior, a unor elemente apartinand Renasterii si barocului. Austeritatea exteriorului este imblanzita de cinci  portaluri gotice, cate doua pe fatadele de nord si de sud si unul, cel mai vechi si mai interesant, pe fatada de vest. Asa cum nota George Calinescu… “la Biserica Neagra uimeste masivitatea unita cu sveltetea. Monumentul nu este aerian, ciuruit de broderie, ci un bastion solid, incrustat ici-colo de ornamente sobre, scotandu-si tot efectul din mozaicarea blocurilor de piatra”. Orga la vremea ei poate cea mai mare din Europa (are 400 de tuburi), a fost construita in prima jumatate a secolului XIX-lea. Pietrele funerare, incrustate in peretii parterului turnului, dateaza de la inceputul secolului al XVII-lea. Ele prezinta un interes documentar deosebit, mai ales datorita reprezentarii demnitarilor inmormantati aici in costumele lor caracteristice. Biserica Neagra avea odinioara si un tezaur de odoare, de mare valoare, risipit in cea mai mare parte in anii austere de dupa Reforma si in timpul diferitelor incendii. Astazi tezaurul bisericii este alcatuit din circa douazeci de piese mai valoroase (mai ales potire).

Tesaturile aduse din Orient in evul mediu (mai ales covoare anatoliene) impodobeau stranele familial ale patricienilor. Una dintre cele mai pretioase colectii este alcatuita din 11 covoare lucrate in centre renumite din Asia Mica. Aceasta colectie de covoare era considerate la sfarsitul secolului al XVIII-lea ca o “ curiozitate  europeana” datorita faptului ca nicaieri in Europa nu se mai gaseau adunate la un loc atatea covoare orientale.

Langa turnul de miazazi al Bisericii Negre a fost inaltat, in anul 1898, monumental de bronz  al marelui umanist, originar din Brasov, Johannes Honterus (1498-1549). Langa Biserica Neagra se afla Casa Parohiala (secolul XIV-XV), in care se pastreaza o valoroasa arhiva, si casa natala a compozitorului Paul Richter, unde functiona o cunoscuta biblioteca scolara, distrusa de incendiul din 1689.

De la marginea de sud-vest a Cetatii (dincolo de Poarta Schei ), acolo unde valea se ingusteaza, incepe cartierul Schei. In central acestuia (Piata Unirii) sunt situate doua monumente istorice si de arhitectura: biserica “Sfantul Nicolae” si “ Prima Scoala Romaneasca”. Biserica Sfantul Nicolae  a fost construita din piatra incepand cu anul 1495 pre locul unde cronica atesta, la sfarsitul secolului al XIV, o biserica de lemn care servea drept loc de cult al romanilor din Schei. Stilul initial, oriental, asemanator cu cel al bisericilor din Muntenia, a fost modificat de elemente gotice, de Renastere si baroce, deci apusene, adaugate cu ocazia numeroaselor transformari si largiri (savarsite in cea mai mare parte cu sprijinul domnitorilor din Muntenia si Moldova). Asa cum subliniaza insa Sextil Puscariu… “la baza cladirii stau doua elemente curat romanesti, de mare prêt, de care au tinut seama arhitectii de mai tarziu: elegant liniei zvelte ce tinde spre inaltime si ozitia topografica. In privinta acesteia nu se putea gasi in Schei un podis central mai nimerit si mai romanesc pentru casa Domnului decat locul ridicat din Prund, pe care uric dintr-o piata larga (pe care a micsorat-o, rapindu=I din vederea departata casa arohiala de curand zidita, pe o panta lina). In dos Timpa verde. Ea nu e apasatoare ce Biserica Neagra, ci asezata la o departare potrivita  da tabloului un fundal fermecator si bisericii o perspective plina de efecte”. Cladirea din curtea acestei biserici este cea dintai scoala romaneasca de pe intreg cuprinsul tarii, inceputurile ei  fiind mult mai timpurii decat se credea pana nu demult probabil de la sfarsitul secolului al XIV-lea, daca nu chiar inainte.Aici au fost tiparite de catre dascalul Coresi primele carti in limba romana (in a doua jumatate a secolului al XVI-lea ). Cladirea scolii adaposteste un muzeu cu nomeroase manuscrise, obiecte de arta si cultura. Aici se afla  “sala Coresi” si “ clasa lui Anton Pann”.

La sud-vest de Piata Unirii se inrinde partea mai veche, cea mai interesanta, a cartierului Schei, care poate sa fie strabatuta fie urcand spre Pietrele lui Solomon (45 – 60 minute din Piata Unirii), fie in sens invers, daca se coboara din Poiana Brasov pe Drumul Vechi,pe Drumul Galben sau prin Stana Navri. Arhitectura mai veche a acestui cartier este un exemplu de adaptare originala a casei taranesti la necesitatile de viata ale populatiei in foarte mare masura orasenizata (P. Petrescu, 1974). Casele, dispuse cu fata ingusta spre strada, sunt decorate aproape numai din stucaturi, decorul in lemn astrandu-se doar launele elemente de la frontonul acoperisului la porti. In cartier se mai gaseste biserica ortodoxa Sfinta Treime (construita in anul 1825), declarata monument istoric.

Si alte obiective din Brasov, mai vechi sau mai noi, sunt demne de atentia turistilor: biserica Sfantul Bartolomeu cel mai vechi monument architectonic al Brasovului, a fost construita in sti romanesc incepand din anul 1260, cu linii simple, ziduri puternice prevazute cu contraforturi; ca urmare a unei enivari din secolul al XVI-lea ea poarta amprenta goticului, prin arcadele ogivale al ferestrelor; Cetatuia, un bastion inaintat al apararii orasului (construit in secolul XVI), in care a fost deschis un original comple de alimentative publica; gradina zoological Noua.

Pentru cei care vin la Brasov si vor  sa aiba o privire paoramica asupra orasului lise recomanda sa urce Timpa, acest munte protector al Brasovului, care se inalta deasupra lui cu aproape 400 m. Denumirea sa este de origine traca si are intelesul de “stanca abrupt”. Telecabina situate pe aleea Filimon Sirbu, la circa 800 m sud-vest de magazinul Star, strabate traseul de 573 m cu o diferenta de nivel de 320 m in 3 minute. Spre varful Timpei (955 m), in apropierea caruia a fost construita statia telecabinei si Restaurantul Panoramic, conduc si patru trasee turistice. Cel mai usor si mai vechi este Drumul Serpentinelor, marcat cu triunghirosu. Pe cele 25 de serpentine ale acestui drum se urca intr-o ora si cinsprezece minute si se coboara in 45-50 minute. Intrarea spre acest traseu se face pe strada Dobrogeanu- Gherea (de la magazinul Star), apoi spre aleea Tiberiu Brediceanu, conform sagetilor indicatoare si marcajului.

“Drumul treptelor”, marcat cu triunghi galben este calea cea mai dificila – dar poate cea mai frumoasa- de acces pe Timpa. Urcusul dureaza o ora si treisferturi, iar coborasul o ora, ora si un sfert. Intrarea in traseu se realizeaza tot pe langa magazinul Star, dar din aleea Filimon Sibu se coteste la stanga, in directia opusa Drumului Serpentinelor.

Celelalte doua trasee, marcate partial sunt mau lungi si se parcurg in circa doua ore. Unul dintre ele urmareste prima parte a “Drumului Albastru” (marcat cu banda albastra) de la Poarta Schei pana in saua Timpei. Aici parasim marcajul si, cotind spre stanga  (sud-est), urcam spre varf pe drumul carosabil dinspre Valea Cetatii. Celalalt traseu, marcat cu triunghi albastru, din Curmatura (la capatul de sus al strazii Dobrogeanu-Gherea ) urmareste aleea din stanga Vaii Cetatii pana la intersectia cu drumul care urca pa langa Izvorul lui Ion (Izvorul tesatorilor) la restaurantul Panoramic.

Efortul urcusului este rasplatit cu prisosinta de panorama de neuitat care se deschide privirilor din varful Timpa. La poalele ei se intinde Brasovul cu ingemenarea armonioasa a orasului vechi, medieval, cu edificiile noi, modern. Spre stanga (vest) se poate observa culmea Stejerisului cu Drumul Nou al  Poienii, iar spre nord-vest culmea Warte, in dreapta careia se desprinde, izolata, Cetatuia. Privirile cuprind sesul intins al Birsei (parte vestica a Depresiunii Brasov) strajuit de Magura Codlei si de culmile domoale ale Muntilor Baraolt. Spre nord-est se zaresc muntii Intorsurii, care se ridica brusc deasupra Depresiunii Brasovului.