POIANA BRASOV-TRASEE AUTO II
La cativa pasi de Piata Sfatului , in coltul sudic (de sus)
al acesteia, se inalta Biserica Neagra (denumita astfel dupa incendiul din
1689). Constructia ei a inceput in anul 1385, dar exista urme care indica
ridicarea ei in locul unei biserici romanice din secolul al XII-lea. Asa cum se
infatiseaza astazi, edificiul face parte dintre bisericile gotice de tip hala,
ilustrand faza finala a goticului, si
este cea mai mare biserica gotica din Romania (lungimea navelor si a corului
este de 89 m, iar latimea la nave de 23 m).Dintre cele doua turnuri, prevazute
initial, s-a realizat numai unul (42 m), asa cum s-a intamplat la multe alte
constructii asemanatoare (obstea neavand suficienti bani sau ragaz pentru a-l
inalta si pe al doilea). Exteriorul este realizat din blocuri de gresie de
Timis (din Muntii Piatra Mare), friabila, iarzidurile sunt alcatuite dintr-un
“conglomerate” de tufporos si bucati de calcar legate cu mortar de var.Unele
elemente (statuile, baldachinele si altele) sunt realizate din gresie alba de
Ighiu (din Muntii Apusenu) ceva mai rezistenta. Incendiul care a mistuit o
parte din oras in primavera anului 1689 (provocat se pare de trupele imperial
habsburgice care ocupau orasul) a afectat grav si biserica. Cladirea a fost
reconstituita in a doua jumatatea secolului al XVIII-lea si a ramas cu numele
pe care il poarta si astazi “Biserica
Neagra”. Reparatiile si restaurarile ulterioare explica existenta, in
interior, a unor elemente apartinand Renasterii si barocului. Austeritatea
exteriorului este imblanzita de cinci
portaluri gotice, cate doua pe fatadele de nord si de sud si unul, cel
mai vechi si mai interesant, pe fatada de vest. Asa cum nota George Calinescu…
“la Biserica Neagra uimeste masivitatea unita cu sveltetea. Monumentul nu este
aerian, ciuruit de broderie, ci un bastion solid, incrustat ici-colo de
ornamente sobre, scotandu-si tot efectul din mozaicarea blocurilor de piatra”.
Orga la vremea ei poate cea mai mare din Europa (are 400 de tuburi), a fost
construita in prima jumatate a secolului XIX-lea. Pietrele funerare, incrustate
in peretii parterului turnului, dateaza de la inceputul secolului al XVII-lea.
Ele prezinta un interes documentar deosebit, mai ales datorita reprezentarii
demnitarilor inmormantati aici in costumele lor caracteristice. Biserica Neagra
avea odinioara si un tezaur de odoare, de mare valoare, risipit in cea mai mare
parte in anii austere de dupa Reforma si in timpul diferitelor incendii. Astazi
tezaurul bisericii este alcatuit din circa douazeci de piese mai valoroase (mai
ales potire).
Tesaturile aduse din Orient in
evul mediu (mai ales covoare anatoliene) impodobeau stranele familial ale
patricienilor. Una dintre cele mai pretioase colectii este alcatuita din 11
covoare lucrate in centre renumite din Asia Mica. Aceasta colectie de covoare
era considerate la sfarsitul secolului al XVIII-lea ca o “ curiozitate europeana” datorita faptului ca nicaieri in
Europa nu se mai gaseau adunate la un loc atatea covoare orientale.
Langa turnul de miazazi al
Bisericii Negre a fost inaltat, in anul 1898, monumental de bronz al marelui umanist, originar din Brasov,
Johannes Honterus (1498-1549). Langa Biserica Neagra se afla Casa Parohiala
(secolul XIV-XV), in care se pastreaza o valoroasa arhiva, si casa natala a
compozitorului Paul Richter, unde functiona o cunoscuta biblioteca scolara, distrusa
de incendiul din 1689.
De la marginea de sud-vest a
Cetatii (dincolo de Poarta Schei ), acolo unde valea se ingusteaza, incepe
cartierul Schei. In central acestuia (Piata Unirii) sunt situate doua monumente
istorice si de arhitectura: biserica “Sfantul Nicolae” si “ Prima Scoala
Romaneasca”. Biserica Sfantul Nicolae a
fost construita din piatra incepand cu anul 1495 pre locul unde cronica atesta,
la sfarsitul secolului al XIV, o biserica de lemn care servea drept loc de cult
al romanilor din Schei. Stilul initial, oriental, asemanator cu cel al
bisericilor din Muntenia, a fost modificat de elemente gotice, de Renastere si
baroce, deci apusene, adaugate cu ocazia numeroaselor transformari si largiri
(savarsite in cea mai mare parte cu sprijinul domnitorilor din Muntenia si
Moldova). Asa cum subliniaza insa Sextil Puscariu… “la baza cladirii stau doua
elemente curat romanesti, de mare prêt, de care au tinut seama arhitectii de
mai tarziu: elegant liniei zvelte ce tinde spre inaltime si ozitia topografica.
In privinta acesteia nu se putea gasi in Schei un podis central mai nimerit si
mai romanesc pentru casa Domnului decat locul ridicat din Prund, pe care uric
dintr-o piata larga (pe care a micsorat-o, rapindu=I din vederea departata casa
arohiala de curand zidita, pe o panta lina). In dos Timpa verde. Ea nu e
apasatoare ce Biserica Neagra, ci asezata la o departare potrivita da tabloului un fundal fermecator si
bisericii o perspective plina de efecte”. Cladirea din curtea acestei biserici
este cea dintai scoala romaneasca de pe intreg cuprinsul tarii, inceputurile
ei fiind mult mai timpurii decat se
credea pana nu demult probabil de la sfarsitul secolului al XIV-lea, daca nu
chiar inainte.Aici au fost tiparite de catre dascalul Coresi primele carti in
limba romana (in a doua jumatate a secolului al XVI-lea ). Cladirea scolii
adaposteste un muzeu cu nomeroase manuscrise, obiecte de arta si cultura. Aici
se afla “sala Coresi” si “ clasa lui
Anton Pann”.
La sud-vest de Piata Unirii se
inrinde partea mai veche, cea mai interesanta, a cartierului Schei, care poate
sa fie strabatuta fie urcand spre Pietrele lui Solomon (45 – 60 minute din
Piata Unirii), fie in sens invers, daca se coboara din Poiana Brasov pe Drumul
Vechi,pe Drumul Galben sau prin Stana Navri. Arhitectura mai veche a acestui
cartier este un exemplu de adaptare originala a casei taranesti la necesitatile
de viata ale populatiei in foarte mare masura orasenizata (P. Petrescu, 1974).
Casele, dispuse cu fata ingusta spre strada, sunt decorate aproape numai din
stucaturi, decorul in lemn astrandu-se doar launele elemente de la frontonul
acoperisului la porti. In cartier se mai gaseste biserica ortodoxa Sfinta
Treime (construita in anul 1825), declarata monument istoric.
Si alte obiective din Brasov, mai
vechi sau mai noi, sunt demne de atentia turistilor: biserica Sfantul
Bartolomeu cel mai vechi monument architectonic al Brasovului, a fost
construita in sti romanesc incepand din anul 1260, cu linii simple, ziduri
puternice prevazute cu contraforturi; ca urmare a unei enivari din secolul al
XVI-lea ea poarta amprenta goticului, prin arcadele ogivale al ferestrelor;
Cetatuia, un bastion inaintat al apararii orasului (construit in secolul XVI),
in care a fost deschis un original comple de alimentative publica; gradina
zoological Noua.
Pentru cei care vin la Brasov si
vor sa aiba o privire paoramica asupra
orasului lise recomanda sa urce Timpa, acest munte protector al Brasovului,
care se inalta deasupra lui cu aproape 400 m. Denumirea sa este de origine
traca si are intelesul de “stanca abrupt”. Telecabina situate pe aleea Filimon
Sirbu, la circa 800 m sud-vest de magazinul Star, strabate traseul de 573 m cu
o diferenta de nivel de 320 m in 3 minute. Spre varful Timpei (955 m), in
apropierea caruia a fost construita statia telecabinei si Restaurantul
Panoramic, conduc si patru trasee turistice. Cel mai usor si mai vechi este Drumul
Serpentinelor, marcat cu triunghirosu. Pe cele 25 de serpentine ale acestui
drum se urca intr-o ora si cinsprezece minute si se coboara in 45-50 minute.
Intrarea spre acest traseu se face pe strada Dobrogeanu- Gherea (de la
magazinul Star), apoi spre aleea Tiberiu Brediceanu, conform sagetilor indicatoare
si marcajului.
“Drumul treptelor”, marcat cu
triunghi galben este calea cea mai dificila – dar poate cea mai frumoasa- de
acces pe Timpa. Urcusul dureaza o ora si treisferturi, iar coborasul o ora, ora
si un sfert. Intrarea in traseu se realizeaza tot pe langa magazinul Star, dar
din aleea Filimon Sibu se coteste la stanga, in directia opusa Drumului
Serpentinelor.
Celelalte doua trasee, marcate
partial sunt mau lungi si se parcurg in circa doua ore. Unul dintre ele
urmareste prima parte a “Drumului Albastru” (marcat cu banda albastra) de la
Poarta Schei pana in saua Timpei. Aici parasim marcajul si, cotind spre
stanga (sud-est), urcam spre varf pe
drumul carosabil dinspre Valea Cetatii. Celalalt traseu, marcat cu triunghi
albastru, din Curmatura (la capatul de sus al strazii Dobrogeanu-Gherea )
urmareste aleea din stanga Vaii Cetatii pana la intersectia cu drumul care urca
pa langa Izvorul lui Ion (Izvorul tesatorilor) la restaurantul Panoramic.
Efortul urcusului este rasplatit
cu prisosinta de panorama de neuitat care se deschide privirilor din varful
Timpa. La poalele ei se intinde Brasovul cu ingemenarea armonioasa a orasului
vechi, medieval, cu edificiile noi, modern. Spre stanga (vest) se poate observa
culmea Stejerisului cu Drumul Nou al
Poienii, iar spre nord-vest culmea Warte, in dreapta careia se
desprinde, izolata, Cetatuia. Privirile cuprind sesul intins al Birsei (parte
vestica a Depresiunii Brasov) strajuit de Magura Codlei si de culmile domoale
ale Muntilor Baraolt. Spre nord-est se zaresc muntii Intorsurii, care se
ridica brusc deasupra Depresiunii Brasovului.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu