STATUIA LUI CIPRIAN PORUMBESCU

STATUIA LUI CIPRIAN PORUMBESCU 

Ciprian Porumbescu-Brasov

Plecind agale din Piata Sfatului spre Piata Unirii, ajungi nu dupa mult timp intr-un punct de intersectie, in fata ti se deschide un parculet,in stinga ai Facultatea de Silvicultura cu un alt parculet,in dreapta Maternitatea cu o curte destul de larga.Asta la o prima privire ,daca privesti cu atentie descoperi Arhivele Statului si Poarta Ecaterina ,iar in fata Liceul Andrei Saguna cu curtea si terenul de sport. In tot acest peisaj se incadreaza perfect opera sculptorului Vladimir Predescu.Este vorba de o sculptura de bronz infatisindu-l pe Ciprian Porumbescu

Ciprian Porumbescu în "Gazeta Transilvaniei”

Bust Ciprian Porumbescu

Se naşte la 2/14 octombrie 1853, în Şipoptele Sucevei, ca fiu al Emiliei şi al preotuluii Iraclie Golembiovschi (Golombiovschi). Numele de Porumbescu este folosit la început ca pseudonim şi apoi ca nume oficial. Viitorul compozitor va utiliza la început numele de Golembiovschi, apoi, pentru o perioadă de timp Golembiovschi – Porumbescu şi mai apoi Porumbescu. Dotat cu o precoce sensibilitate muzicală, Ciprian Porumbescu începe în anul 1859, studiul muzicii (teorie – solfegii) cu Carol Miculi, apoi vioara, la Ilişeşti, cu Simon Maier, continuând la Gimnaziul din Suceava, cu Ştefan Nosievici (teorie) şi în particular cu Anton Valentin şi C. Schlötzer (vioară). Urmează Institutul Teologic din Cernăuţi (1873 – 1877), unde se formează mai mult ca autodidact, primind noţiuni elementare de armonie şi dirijat coral de la Isidor Vorobchievici. Simţind permanent nevoia de a-şi completa cunoştinţele muzicale, Porumbescu frecventează, între anii 1879 – 1881, cursurile Conservatorului din Viena. Aici se perfecţionează cu renumiţi maeştri: Anton Bruckner (armonie), Franz Krenn (cor), Louis Schlosser (contrabas) ş.a. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean, cu care se perfecţionează, în particular, la teoria muzicii. Concomitent cu audierea cursurilor universitare, Ciprian Porumbescu îşi completează cultura muzicală şi pe cea generală frecventând numeroase spectacole de teatru, operă, precum şi concertele ce aveau loc în diferite săli şi în biserici din Viena. Viaţa artistică vieneză a fost pentru compozitorul român un extraordinar profesor. Pregătirea muzicală şi-o continuă şi la Braşov, luând lecţii de pian cu Hermann Geifrig (1805 –1886),dirijor şi organist la Biserica Negră. Pe lângă studiul muzicii, Porumbescu urmează cursuri de filosofie la Cernăuţi şi la Viena.

La Cernăuţi conduce corul Societăţii culturale “Arboroasa” iar la Viena dirijează corul Societăţii studenţeşti “România Jună“. În anul 1871 s-au aniversat 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna. La festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu ş. a., participă şi tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistenţa cu minunatul său cântec la vioară.
Ciprian Porumbescu tipăreşte în anul 1880, la Viena, 20 de piese corale şi cântece la unison, reunite în “Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români“. Între acestea: “Cântecul gintei latine”, “Cântecul tricolorului”, şi “Imnul Unirii” (Pe-al nostru steag). Timpul petrecut la Viena i-a adus lui Porumbescu adevăraţi prieteni braşoveni: Andrei Bârseanu, Gheorghe Chelaru,Vasile Voinea, doctorul Băiulescu, Lazăr Nastasi ş.a. La îndemnul acestora, (aflând că Gheorghe Dima a plecat la Sibiu), în vara anului 1881, Ciprian Porumbescu solicită postul de profesor de muzică la Gimnaziul greco-ortodox român “Andrei Şaguna” din Braşov. La 11 noiembrie 1881, Porumbescu soseşte în oraşul de la poalele Tâmpei şi se stabileşte, în gazdă, la familia Copony, din strada Angergasse nr. 1431, în Scheii Braşovului. (Astăzi, str. Prundului nr. 31, în apropierea Colegiului Naţional “Andrei Şaguna”). Alţi prieteni, de care avea atâta nevoie, şi-i face la Braşov: Socaciu, Bălan, pictorul Mişşu Pop (a realizat, în ulei, portretele lui Ciprian Porumbescu şi al Bertei Gorgon), Vincenţiu Babeş, avocatul Sorescu, Onciu, Orghidan şi muzicianul Friedrich Böhme. Pe lângă postul didactic solicitat, Porumbescu este numit dirijor al corului Bisericii greco-ortodoxe “Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului (14noiembrie 1881) şi dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cântări din Braşov. Urmează cea mai fecundă etapă a vieţii sale artistice. La 27 februarie/11 martie 1882 are loc premiera cu spectacolul “Crai Nou“, operetă în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul piesei poetului Vasile Alecsandri. O placă memorială, fixată pe zidul Colegiului Naţional “Andrei Şaguna”, consemnează evenimentul care a avut loc în sala festivă a Gimnaziului român. Distribuţia celor trei spectacole care s-au jucat cu opereta “Crai Nou”, în anul 1882, la Braşov, a cuprins peste 6o de persoane, în rolurile principale fiind: Carolina Lenghel (Anica), Cornelia Roman (Dochiţa), Andrei Bârseanu (Bujor), Vasile Voinea (Leonaş), G. Strâmbu (Ispravnicul), Zosim Butnaru (Moş Corbu). Sufleur: Pandele Dima, fratele compozitorului G. Dima. Regia artistică: Ioan Bucur Popp, negustor de frunte, care a suportat şi cheltuielile punerii în scenă ale spectacolului. La spectacol şi-a dat concursul orchestra Societăţii Filarmonice braşovene. Aici prim cornist era Fr. Böhme, care, potrivit mărturiilor vremii, l-a ajutat pe Ciprian Porumbescu la orchestrarea operetei. Manuscrisul, schiţă a partiturii generale, donaţie a lui Tiberiu Brediceanu, aflat la Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Scheii Braşovului, nu pare a fi scris de mâna compozitorului. Opinii (controversate) pe această temă exprimă şi Augustin Bena sau Leca Morariu. Dacă Fr. Böhme a copiat doar, pentru bani, partitura operetei, rămâne de cercetat. Succesul imens impune reluarea spectacolului la 28 februarie /12 martie şi la 11 / 23 martie 1882, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, opereta este montată şi la Oraviţa. Presa braşoveană consemnează evenimentul.
“Gazeta Transilvaniei “(unde părinţii compozitorului, Iraclie şi Emilia, erau corespondenţi), după mai multe note referitoare la pregătirea spectacolului, confirmă premiera operetei în numărul 25, din 28 februarie/12 martie 1882. În aceeaşi publicaţie, în numărul 27, din 5 / 17 martie 1882, apare o cronică de spectacol. Dr. Aurel Mureşianu, directorul “Gazetei Transilvaniei”, publică materialul, conceput critic şi cu anumite rezerve. I se reproşa compozitorului influenţa creaţiei vieneze de operetă (marşul, valsul), cât şi a folclorului orăşenesc (romanţa), precum şi alăturarea acestora cu doina şi hora românească. Într-un “drept la replică”, acordat de “Gazeta Transilvaniei” în numărul 29 din 14 / 26 martie, Ciprian Porumbescu afirma: “Şi dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi-l studiez şi acum încă cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta este însuşi poporul nostru român, carele stă peste Offenbach, Genée, Suppé etc. Cu privire la celelalte obiecţiuni din menţionata recensiune, eu nu mă esprim mai departe, ci las să vorbească opul meu şi toţi aceia cari au mai stat la reprezentaţiune şi ştiu să-l taxeze după adevărata lui valoare. “ În acelaşi număr în care publică scrisoarea lui Ciprian Porumbescu, redacţia “Gazetei Transilvaniei” reia punctul său de vedere: “Nu înţelegem ce vrea d. Porumbescu cu rândurile de mai sus. În critica făcută de noi nu am zis, că d-sa n-ar cunoaşte alţi compozitori, decât Offenbach, Suppé, Strauss ş.a., ci am voit să zicem numai, că muzica ce a compus-o pentru “Crai Nou” dovedeşte o mare afinitate cu muzica din operetele numiţilor compozitori. Fraza despre “poporul român componist” nu se prea potriveşte cu seriozitatea ce se cere de la un specialist în muzică. Ne îndoim foarte, că d. Porumbescu ar fi studiat cele două valsuri şi cântecele în tempo de vals din opereta d-sale de la poporul român, şi mai curând credem, că le-a studiat dacă nu de la tânărul Strauss apoi negreşit de la Strauss cel bătrân. Dacă d. Porumbescu ne asigură, că studiază cu mare diligenţă compoziţiunile poporului român, apoi îl felicităm, căci are talent şi poate să ajungă departe. Dar noi nu l-am consilia să persiste pe cărarea, pe care a apucat cu prima sa operetă, căci repetăm, muzica ce a făcut-o pentru versurile lui Alecsandri poate fi cât de frumosă, vie şi plăcută, iar originalitatea îi lipseşte mai de tot. Apărând aserţiunea din critica noastră pe care d. Porumbescu nu a putut-o rosturna, odată ne va fi mulţumitor pentru observaţiunile noastre sincere. “ Evenimentul muzical legat de prezentarea operetei "Crai Nou" este consemnat cu probitate profesională, şi în “Kronstädter Zeitung”, nr. 3 din 15 martie 1882. “Reprezentaţia cu opereta de Porumbescu … a fost primită cu vânzarea totală a biletelor şi cu multe aplauze. La aceste aplauze nu au putut contribui numai simpatia naţională, şi trebuie să recunoaştem că mai ales compoziţia a contat la aplauzele specialiştilor. Opereta este făcută cu multă dibăcie şi rutină; mai ales corurile, sunt lucrate splendid. Dacă putem obiecta ceva – din acest punct de vedere – aceasta este împărţirea. Are de fapt un singur act care durează aproape două ore fapt pentru care recomandăm împărţirea operetei în două acte şi unele scurtări în interesul dezvoltării mai repede a acţiunii. Reprezentaţia de aici, prin diletanţi, a fost foarte bună.“ La 8/20 septembrie 1882, corul plugarilor din Chizătău (15 km Lugoj), organiza un concurs de coruri româneşti, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate, la care participă zece formaţii corale ţărăneşti. Ciprian Porumbescu, reprezentant al Reuniunii române de gimnastică şi cântări din Braşov, invitat la aceste manifestări artistice, rămâne cu o impresie deosebită, copleşit fiind de frumuseţea corurilor, a costumelor ţărăneşti, de repertoriul prezentat şi de puternicul sentiment românesc. "Gazeta Transilvaniei", din 17/29 septembrie 1882, consemna concluziile muzicianului C. Porumbescu. “Corurile lor sunt nişte instituţii pe baze solide, care pot servi în orice loc spre fala neamului românesc. Când la urmă toate corurile – 300 de cântăreţi – au intonat , n-a rămas ochi neînlăcrămat. Publicul, peste 2000 de oameni, stătea cu pălăria-n mână şi fiecare putea
să-şi spună, că un asemenea popor, plin de viaţă şi de inteligenţă nu poate să dispară niciodată, ba mai mult, că lui îi aparţine viitorul. Dacă m-ar întreba cineva cu de-amănuntul asupra părţii curat muzicale, aş spune următoarele: constat mai întâi frumuseţea vocilor. Tenor curat şi bas puternic. Cântăreţii au rămas strict <în voce> … " La 27 octombrie/8 noiembrie 1882 se organizează în sala Redutei din Braşov, cu sprijinul Societăţii Filarmonice, un concert în beneficiul lui Porumbescu, pentru a putea pleca la tratament medical în Italia. Ciprian Porumbescu, la pupitrul dirijoral, şi-a prezentat: “Rapsodia Română”, “Uvertura la opereta Crai Nou”, “Potpuriu naţional”, marşul “La Carpaţi”, valsul “Fantome”, mazurca “Catincuţa”, “Hora Prahova”, cvartetul de corni “Mugur, mugurel”(la cornul I, bunul său prieten, Fr. Böhme) ş.a. În 2/14 noiembrie 1882, apare în "Gazeta Transilvaniei” o cronică scrisă de doctorul medic Gh. Băiulescu, violonist concertist diletant (“amator”), care îl îngrijea pe Ciprian Porumbescu, cunoscându-i suferinţele. Observaţiile critice din articol nu l-au supărat pe Ciprian Porumbescu. Cităm din cronica doctorului Băiulescu: “Public atât de numeros şi ales din loc şi dimprejur nu ne aducem aminte să se fi întrunit de mult ca în seara memorată. Sala de concert era aşa de ocupată, încât mulţi au trebuit să se întoarcă, neavând loc. L-am consilia ca la soli (“solişti vocali”) să folosească mai puţin cornetul şi să se servească mai mult de flaut, care se apropie mai mult de instrumentul nostru tradiţional, de fluier… Să se ferească a da o extensiune prea mare compoziţiilor d-sale, spre a evita în chipul acesta repetiţii … Dirijorul a ştiut, în câteva probe (“repetiţii”) să iniţieze nişte muzicanţi străini în caracterul pieselor noastre naţionale. Ariile din < Crai Nou> au devenit la noi poporale …, cu atât mai mult regretăm că opereta nu a fost cerută de Teatrul Naţional Bucureşti … Orchestra a trebuit să repeteze o parte din rapsodie, iar compozitorul a fost aclamat din toate părţile.“
Considerat, drept cea mai importantă manifestare artistică organizată sub patronajul său spiritual la Braşov, după spectacolele cu , concertul a reprezentat o nouă contribuţie a compozitorului şi dirijorului Ciprian Porumbescu la îmbogăţirea vieţii muzicale locale. Toată această activitate de creaţie, de repetiţii şi spectacole îi agravează boala. Pentru odihnă şi tratament la plămâni, sfătuit de prieteni, la 13/25 noiembrie 1882, pleacă în Italia, în staţiunea Nervi. Starea sănătăţii sale nu se ameliorează şi astfel, la sfârşitul lunii februarie 1883, se întoarce acasă la Stupca (Suceava). Se stinge din viaţă la 25 mai / 6 iunie 1883. Notă: Citatele din “Gazeta Transilvaniei” şi din “Kronstädter Zeitung” sunt reproduse după caietul lui Constantin Catrina, Ciprian Porumbescu, o sută douăzeci şi cinci de ani de la naşterea compozitorului, Filarmonica de Stat "G. Dima “Braşov, 1978.
FIŞIER SELECTIV DE CREAŢIE
Muzică de teatru: ”Candidatul Linte” (Rigorosul teologic) (1877), comedie în două scene, “Crai Nou” (1882), operetă în două acte;
Muzică simfonică: “Parafrază pe o temă românească” (1882) pentru orchestră; “Rapsodia română pentru orchestră” (1882), iniţial pentru pian;
Muzică de cameră: “Cvintet de coarde cu flaut” (1875), “Balada pentru vioară şi pian” (1880), “Reverie pentru vioară şi pian” (1880);
Muzică corală: “Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” (Cântecul gintei latine; Imnul Unirei – Pe-al nostru steag; Cântecul tricolorului; Inimă de român; Hora; Gaudeamus igitur; Nu-i viaţă mai plăcută; Leliţo de la Munteni; Hai să ciocnim ş.a.), “Odă ostaşilor români”, “Serenada” (Dormi uşor), “Noapte de primăvară”, cantata (vals) “La malurile Prutului“, “Altarul Mănăstirii Putna” cantată pentru solişti, cor bărbătesc şi pian;
Muzică vocală: “Te-ai dus, iubite”, “Cât te-am iubit”, “Dedicaţiune”, “Lăsaţi-mă să cânt“, “A căzut o rază lină”;
Muzică religioasă: ”Cântările Sfintei Liturghii în do major”, cor bărbătesc, “Tatăl nostru “, cor bărbătesc, “Adusu-mi-am aminte”, cor bărbătesc, “Priceasnă de Paşti”, cor mixt, “Axion la Rusalii”, cor mixt, “Condacul Maicii Domnului “ cor bărbătesc;
Documentar întocmit de prof. Mihai – Gavril GORBONOV
Braşov, 15 februarie 2006