TURNUL ALB
Turnul Alb-vedere dinspre Bastionul Graft
Turnul Alb-Vedere laterala
Construit între anii 1460 și 1494, Turnul Alb impresionează și astăzi prin masivitatea și zveltețea liniilor sale arhitectonice. Rezumând arhitectura sa în date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferență de nivel față de zidurile orașului; înălțime: 20 m spre oraș și 18 m înspre deal; zidurile au la bază 4 m, iar diametrul turnului măsoară 19 m. De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală și balcoane susținute de console cioplite în piatră. Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetății, turnul comunica cu aceasta printr-un pod mobil ce făcea legătura între turn și Bastionul Graft. Avea vedere spre Blumăna și, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificație din Brașov. În interiorul turnului s-a păstrat coșul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi și pentru încălzirea paznicilor și a apărătorilor - breslași cositorari și arămari. În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligația de apărare a turnului, numărul meșterilor fiind scăzut. Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins și Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723. Alte acțiuni de restaurare au fost efectuate în 1902, 1974, 2002 și 2005 - 2006. Astăzi deține un punct muzeal.
Turnul Alb
Pe Dealul Romurilor sau Dealul Straja există două turnuri de pază, Turnul Alb şi Turnul Negru.
Primul a fost construit Turnul Negru, iar un secol mai târziu Turnul Alb, documentele îl menţionează în 1460 şi în 1494. Forma şi planul construcţiei se înscriu şi ele în perioada de sfârşit a secolului XV şi începutul celui următor.
Zidurile din piatră şi cărămidă, vădind o construcţie adaptată luptei cu arme de foc, au o înălţime cuprinsă între 18 m spre deal şi 20 m spre oraş, şi o grosime la bază de aproximativ 4 m. Numărul galeriilor interioare de luptă realizate din lemn, este de cinci, dispuse pe cinci nivele, iar terminaţia zidurilor este matcată de creneluri.
Acoperişuri într-o apă au avut numai la balcoanele exterioare pe console, prevăzute cu „guri de smoală”, ce sporeau posibilitatea de apărare a zonei. Aprovizionarea şi accesul pe galeriile interioare au fost asigurate şi aici de o scară mobilă, care îl lega de Bastionul Graft ce întărea zidul cetăţii în acestă zonăşi fusese construit ca un pod peste canalul care îi dăduse şi numele.
Turnul Alb
Turnul Alb
Iniţial, Turnul Alb a fost încredinţat pentru întreţinere şi ca loc de apărare a oraşului meşterilor cositorari şi arămari, iar din 1678 rămâne doar în grija arămarilor, cositorarii răscumparându-sşi obligaţia de apărare. Nici el nu a scăpat de acţiunea timpului, iar marele incendiu din aprilie 1689 care a devastat întreaga cetate, transformând în cenuşă o mare parte a patrimoniului de arhitectură, s-a extins şi asupra Turnului Alb. Grav afectat, a fost renovat în anul 1723. În anul 1902s-au mai efectuat o serie de lucrări de întreţinere, iar în anul 1975 a fost renovat, căpătând aspectul actual. Iluminat pe timpul nopţii, din anul 2002 şi eliberat de vegetaţia care îl ascundea ochiului, Turnul Alb este acum un monument pitoresc, un punct de atracţie în refugiul Belvedere de pe drumul ce duce în Poiana Braşov.
Zidurile din piatră şi cărămidă, vădind o construcţie adaptată luptei cu arme de foc, au o înălţime cuprinsă între 18 m spre deal şi 20 m spre oraş, şi o grosime la bază de aproximativ 4 m. Numărul galeriilor interioare de luptă realizate din lemn, este de cinci, dispuse pe cinci nivele, iar terminaţia zidurilor este matcată de creneluri.
Acoperişuri într-o apă au avut numai la balcoanele exterioare pe console, prevăzute cu „guri de smoală”, ce sporeau posibilitatea de apărare a zonei. Aprovizionarea şi accesul pe galeriile interioare au fost asigurate şi aici de o scară mobilă, care îl lega de Bastionul Graft ce întărea zidul cetăţii în acestă zonăşi fusese construit ca un pod peste canalul care îi dăduse şi numele.
Turnul Alb
Turnul Alb
Iniţial, Turnul Alb a fost încredinţat pentru întreţinere şi ca loc de apărare a oraşului meşterilor cositorari şi arămari, iar din 1678 rămâne doar în grija arămarilor, cositorarii răscumparându-sşi obligaţia de apărare. Nici el nu a scăpat de acţiunea timpului, iar marele incendiu din aprilie 1689 care a devastat întreaga cetate, transformând în cenuşă o mare parte a patrimoniului de arhitectură, s-a extins şi asupra Turnului Alb. Grav afectat, a fost renovat în anul 1723. În anul 1902s-au mai efectuat o serie de lucrări de întreţinere, iar în anul 1975 a fost renovat, căpătând aspectul actual. Iluminat pe timpul nopţii, din anul 2002 şi eliberat de vegetaţia care îl ascundea ochiului, Turnul Alb este acum un monument pitoresc, un punct de atracţie în refugiul Belvedere de pe drumul ce duce în Poiana Braşov.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu